Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere videoFamilia este celula vieţii pe pământ, cel dintâi aşezământ între Dumnezeu şi om, cea mai veche comunitate umană întemeiată de Tatăl ceresc, după modelul tainic al Prea Sfintei Treimi. “Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el” (Facere 2,18).
Vedeţi că omul a fost creat de Dumnezeu să trăiască în comunitate, în familie ? Adică în comuniune cu Dumnezeu dar şi cu zidirea Lui, din care cea dintâi este femeia. Femeia este soţie, femeia este mamă, femeia este sora de viaţă şi sprijinul bărbatului şi el femeii sale în lupta vieţii, în naşterea şi creşterea de copil, în boli şi necazuri, de la cununie până la moarte. Omul singur rodeşte mai greu, dar mai durabil. Rodeşte şi se desăvârşeşte numai pe el, precum sunt cei ce renunţă la căsătorie, tineri, fecioarele, călugării, bătrânii şi văduvele ce trăiesc în curăţenie. Toţi aceştia cresc duhovniceşte în măsura în care se roagă şi se nevoiesc pentru dragostea lui Hristos şi ajută după putere pe aproapele. Dar ei nu pot contribui direct la continuarea vieţii pe pământ. Iar cei căsătoriţi pot naşte viaţa firească, adică copii, prin care se perpetuează viaţa pe pământ. Iată, aşadar, marele rost al familiei – naşterea de copii şi creşterea lor în frica şi dragostea de Dumnezeu.
Ce este familia?
Vedeţi ce este familia? Vedeţi că ea a fost întemeiată de Dumnezeu în rai, având ca preot şi martor pe însuşi Dumnezeu ? Vedeţi ce rol mare are familia ? Nu adunarea de averi. Nu plăcerea desfrânării şi a beţiei. Nu desfătarea mâncărurilor şi luxul hainelor. Nu uitarea de Dumnezeu şi osteneala pentru trup până la moarte. Nu paza de a nu avea mulţi copii. Nu divorţul şi schimbarea soţiei şi a soţului după capul fiecăruia mai rău decât păgânii. Nu depărtarea de Dumnezeu, lipsa de la slujbele bisericii, necredinţa şi uitarea de moarte, care ucide pe cei mai mulţi creştini astăzi. Ci căsătoria după legea lăsată de Dumnezeu, numai pentru naştere de copii şi uşurare în necazurile vieţii. Apoi înfrânare de la plăceri, post, bună creştere şi educarea copiilor în dreapta credinţă, milostenie la cei săraci şi împlinirea poruncilor dumnezeieşti. Iată adevăratul scop al familiei creştine!
Care sunt, deci, condiţiile unei căsătorii creştine, după învăţătura Bisericii noastre?
Iată-le: cei doi tineri care vor să se căsătorească să fie în feciorie şi curăţenie până la cununia religioasă. Să se căsătorească din iubire, pentru naşterea de copii şi cu voia părinţilor lor, iar nu din silă, pentru avere şi plăcere. Căsătoria este o cruce, o jertfă, iar nu plăcere. Tinerii miri trebuie înainte de cununie să se spovedească şi să se împărtăşească cu Sfintele Taine. Apoi să-şi aleagă naşii dintre cei mai buni creştini din sat sau oraş, ca să le fie sfetnici şi îndrumători către Hristos. Cununia la biserica să se facă Duminica, după Sfânta Liturghie.
După nuntă, prima datorie să nască copii, iar nu să avorteze şi să se păzească, din motive omeneşti; că nu au casă, serviciu, bani sau nu şi-au terminat şcoala şi armata. Copiii nu trebuie ucişi niciodată, nici nu trebuie amânaţi din motive omeneşti. Nici nu trebuie să fie planificaţi de părinţi. Să lăsăm pe Dumnezeu să hotărască El toate. Că cei ce nasc după avorturi, pot naşte fii bolnavi, ca o pedeapsă a lui Dumnezeu. Copiii sunt cununa familiei, bucuria părinţilor, mângâierea mamelor, lauda bărbaţilor, podoaba satelor, speranţa neamului, îngerii Bisericii pe pământ, cei mai curaţi locuitorii pe pământ ai lumii ! Copii sunt cea mai sigură cale de mântuire a părinţilor.
Alte datorii ale soţilor sunt şi acestea: Să meargă regulat cu copiii lor la slujbele bisericii, mai ales în sărbători la Sfânta Liturghie; să aibă duhovnici buni şi să se spovedească cât mai des, părinţii şi copii, la preot, de obicei în cele patru posturi; să dorească şi să se împărtăşească cu Prea Curatele Taine, cu dezlegarea duhovnicului, măcar de patru ori pe an, iar copii, bolnavii şi bătrânii la 40 de zile; să se roage regulat dimineaţa, seara, noaptea, din ceaslov, psaltire şi acatistier, făcând metanii şi închinăciuni după putere; să citească cărţii sfinte cu toţii în familie, începând cu Sfânta Scriptură; să nu citească, nici să aducă în casă cărţi sectare, nici să meargă la adunările lor, nici să-i primească în casă şi să discute cu ei, fiind lepădaţi de Biserica şi lipsiţi de harul mântuirii. Apoi să meargă regulat la cei bolnavi, să facă milostenie, să ajute pe toţi pe calea mântuirii.
Cei ce calcă aceste porunci, soţii care calcă jurământul dat cu mâna pe Sfânta Evanghelie la cununie şi ucid copii, sau se păzesc să nu aibă copii, sau îndeamnă şi pe alţii la crimă, cei care îşi înşală soţia sau soţul, care trăiesc în desfrânări şi tot felul de necurăţii, beţivii şi cei ce dau divorţ, lăsând copii singuri şi se recăsătoresc cu alte femei sau bărbaţi, toţi aceştia nu se pot mântui, dacă nu se pocăiesc, dacă nu părăsesc păcatele, dacă nu se întorc cu multe lacrimi la Dumnezeu. Cununia este numai una, cea dintâi, şi nu poate fi desfăcută de nimeni până la moarte. Numai dacă moare unul din soţi şi celălalt este încă tânăr, cu voia duhovnicului se poate recăsătorii.
Iubiţi părinţi şi copii,
Familia creştină de astăzi este foarte bolnavă! Este bolnavă de moarte aproape fără să mai aibă leac pe pământ. Că ce familie se mai întemeiază astfel după porunca lui Dumnezeu? Ce tineri se mai căsătoresc în feciorie şi pentru naştere de copii? Ce tineri soţi îşi doresc astăzi copii? Sau în ce casă creştină nu se ucid astăzi copii? Ce soţi oare nu se păzesc ca nu cumva să aibă mai mult de unul sau doi copii? Ce inimă de mamă şi de tată nu se ruşinează astăzi în faţa lui Hristos? Sau ce răspuns vor da bărbaţii şi femeile care se înşeală unii pe alţii şi trăiesc în preadesfrânări? Şi, vai, că cei mai mulţi creştini căsătoriţi de astăzi practică acest cumplit păcat ! Sau ce răspuns vor da acei soţi care se ceartă în casă, înjură, îşi smintesc copii cu faptele lor, nu-i duc la biserică, nu le dau deloc o educaţi religioasă, sau chiar ajung la divorţ?
Vai de noi păcătoşii! Cele mai multe păcate de pe pământ se fac în familie astăzi, în casele creştinilor. Aproape 2 milioane de avorturi pe an se fac în România acum, iar la divorţuri, românii sunt în fruntea tuturor ţărilor din Europa ! Iată de ce nu mai ploua pe ogoarele noastre! Iată de ce se usucă recoltele vara, de ce seacă izvoarele fântânilor şi râurile şi se veştejesc toate, încă şi animalele suferă pentru păcatele noastre! Vedem în ce stare am ajuns, ştim că suntem vinovaţi, că am supărat pe Dumnezeu, dar la biserică, la rugăciune şi post, la spovedanie şi căinţă vin tot acei care veneau şi înainte. Restul aleargă pe la deşertăciuni şi păcate, la desfrâu şi plăceri, la tribunale şi griji pământeşti.
Iubiţi părinţi, salvaţi familia voastră! Tată şi mamă nu vă mai certaţi în faţa copiilor, nu-i drăcuiţi că sunt a lui Hristos, ci lăsaţi beţia şi desfrâul, înjurăturile şi nedreptatea şi veniţi la biserică, la spovedanie, până nu este prea târziu. Copiilor ascultaţi de mama şi de tata, că ei v-au născut şi plâng pentru voi. Părinţilor, nu vă ucideţi copii prin televizor şi filme păgâneşti. Nu cheltuiţi timpul la cele deşarte, nici nu lăsaţi copiii de capul lor, nesupravegheaţi, ca să nu cadă în desfrânare, în mâinile sectanţilor, în patimi urâte şi să-i ucideţi. Destul că pe cei mai mulţi i-aţi ucis din pântece, vreţi şi pe aceşti puţini născuţi să-i pierdeţi ?
Auziţi ce vă porunceşte Hristos “Lăsaţi copii să vină la Mine” şi nu-i opriţi, “că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor” (Matei 19,14). Deci nu-i opriţi de la biserică, de la rugăciune, de la post că vi-i cere Hristos. Ci opriţi de la desfrânare, de la televizor şi fumat, de la dansuri şi lux, de la tot ce este rău şi aduce moarte şi osândă. Aşadar, să ne pocăim, să iubim Biserica, să ducem viaţa curată, să plângem păcatele tinereţii şi să ne întoarcem la Hristos, ca să rămânem cu El în veci. Amin.
(Arhimandrit IOANICHIE BALAN sursa: www.calauzaortodoxa.ro)
