Curajul azi

Dacă ne uităm în Dicţionarul Limbii Române la explicaţiile care se dau în dreptul cuvântului „curaj“ găsim una care ne atrage atenţia: curajul este „forţa morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile şi neajunsurile de orice fel“.

Aristotel aşeza curajul între virtuţile cardinale, acordându-i aşadar o importanţă fundamentală pentru bunul mers al vieţii. În ziua de astăzi, curajul este o virtute pe care nu o posedă mulţi. Ne caracterizează mai degrabă teama, care nu de puţine ori face să ne îngheţe sângele în vine. Frica de a pierde serviciul, care se traduce prin „a muri de foame“, frica de a fi chiar privat de libertate dacă spui adevăruri incomode. Da, îţi asumi un risc serios astăzi dacă îţi propui să spui lucrurilor pe nume până la capăt.

Doar două exemple de curaj, unul din Antichitatea greacă, iar altul din România în care trăim, vă pun acum în faţă pentru a vedea ce înseamnă să fii netemător şi ferm în convingerile tale.

Deşi personajele sunt la distanţă de sute de ani unele de altele, cel contemporan nu este cu nimic mai prejos decât cel antic.

Să începem în ordine cronologică. Cei mai mulţi dintre dumneavoastră vă aduceţi aminte că în Grecia antică au existat cetăţi între care nu au fost dintotdeauna relaţii de prietenie. Dimpotrivă. Atena, Sparta, Corint, Milet erau comunităţi care aveau deseori ceva de împărţit între ele. Episodul de care vreau să vă amintesc a avut loc între atenieni şi spartani şi poartă în istorie numele de războiul peloponesiac. Iscându-se vrajba între ei şi spartani, atenienii au trimis un sol la Sparta, cetate cunoscută pentru poporul ei războinic cu acest mesaj: „Dacă intrăm în cetatea voastră, o s-o ardem din temelii“. Spartanii au trimis şi ei un foarte scurt răspuns atenienilor înfumuraţi. Mesajul lor conţinea un singur cuvânt: „Dacă“. Atena a pierdut războiul.

Dar să revenim în România zilelor noastre. O foarte bună studentă la Medicină în ultimul an lucrează la o revistă cu apariţie online. Nu pot da numele revistei, dar vă pot spune cum o cheamă pe cea care semnează articolele pe teme medicale din revista respectivă. Numele ei este Ioana. Scrie 5 articole pe săptămână, cam de o jumătate de pagină de ziar obişnuit fiecare articol, pentru care primeşte 500 de lei lunar. Are nevoie de aceşti bani fiindcă tatăl ei este şomer şi ea nu poate cere bani de acasă. La un moment dat i s-a cerut din partea revistei să scrie câteva articole cu subiecte indecente. Studenta, deşi i se putea întrerupe imediat contractul în caz de refuz, le-a trimis o scrisoare celor care-i solicitau respectivele articole. A explicat că nu poate da curs unei cereri care-i jigneşte inteligenţa şi sufletul. A cerut alte subiecte, în caz contrar ea renunţând la colaborarea cu revista. 

Cântărind lucrurile şi ştiind bine valoarea intelectuală a autoarei articolelor, conducerea revistei a renunţat la pretenţiile unor materiale care cu siguranţă ar fi făcut multe vizualizări, dar ar fi otrăvit multe suflete. Studenta a riscat să piardă banii cu care plătea căminul, îşi cumpăra o carte şi se îmbrăca, punând mai presus de orice moralitatea ei, a cititorilor revistei, şi a câştigat războiul.

(Sursa: Ziarul Lumina)