Postul este un act de cinstire a lui Dumnezeu

Răspunde pr. Marius-Ionuţ Tabarcea, parohia Poieniţa, Protopopiatul Paşcani

- Spuneţi-ne, vă rugăm, părinte, cât de important este pentru creştini actul postirii?

E bine să ştim că postul este de origine divină, fiind respectat atât în Vechiul Testament, cât şi în Noul Testament, Însuşi Mântuitorul Hristos practicându-l şi recomandându-l urmaşilor Săi. 

Postul are şi un înalt sens religios. El este un act de cinstire a lui Dumnezeu, o jertfă benevolă din partea creştinului. Este un exerciţiu de înfrânare a poftelor şi a patimilor, un mijloc de întărire a voinţei şi de practicare a virtuţii, o formă a pocăinţei şi un mijloc de desăvârşire.

 Postul este o necesitate, din mai multe motive: este o formă de a-ţi aduce aminte de cei necăjiţi, ne învăţă să fim liberi, ascultători şi să înţelegem roadele înfrânării. Postind de mâncare, vom învăţa să postim şi de înjurături, de bârfe, de a judeca. Prin post ne mândrim mai puţin. Postul ne aduce aminte de împărăţia cerurilor, de viaţa veşnică şi ne pregăteşte sufleteşte pentru marile sărbători ale Bisericii. Postul ne îndeamnă la rugăciune, ne apropie de Dumnezeu.

- Cum putem înţelege postul trupesc şi sufletesc? 

Postul trupesc presupune înfrânare de la mâncare pe un timp limitat, cu scopul de a ne ruga mai curat lui Dumnezeu şi de a ne stăpâni firea, iar cel sufletesc înseamnă înfrânarea limbii, a ochilor, a auzului de la cele rele, a mâinilor să nu lucreze vreun păcat şi a voinţei ca să nu accepte săvârşirea vreunui păcat. 

- Avem vreun folos dacă practicăm numai una dintre aceste forme ale postului?

Postul trupesc, fără post sufletesc, este lipsit de valoare morală. Adevăratul post este acela care îmbină în mod fericit cele două aspecte ale lui, când reţinerea de la bucate este unită cu reţinerea de la păcate şi cu efortul continuu spre virtute şi progres duhovnicesc. „Postul cel adevărat - spune Sf. Vasile cel Mare - constă în reţinerea de la cele rele. Dezleagă toată legătura nedreptăţii, iartă aproapelui tău vătămările, dăruieşte lui datoriile. Tu nu mănânci carne, dar mănânci pe fratele tău. Tu te reţii din vin, dar nu înfrânezi zburdările trupului. Tu nu mănânci până seara, dar petreci ziua cu procese.“

(Despre post, 10).