Google
 
miercuri, 20 mar 2013 - Anul XVIII, nr. 65 (5272)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,7777 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,3149 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Iulius Mall Suceava
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |  Trimite pe Yahoo MessengerMessenger |   ø imagini |   ø fişiere video

Lecţia de religie

Şcoala duhovnicească a Postului Mare

 

De luni am pornit război, unul nevăzut, în care combatanţii vom fi noi, iar inamicii, patimile, păcatele de tot felul, gândurile, tentaţiile pătimaşe, orgoliul şi egoismul ce ne stăpânesc. Frontul se va numi post, iar triumful sperăm să ne aparţină, întruchipat în învierea noastră duhovnicească. Aşadar, am intrat în Postul Mare. Ca în fiecare an, Sfânta Biserică ne-a pregătit pentru a conştientiza că nu putem declanşa ofensiva împotriva scăderilor fiinţei noastre în orice mod. După cum ostaşii sunt instruiţi înainte de a fi trimişi în teatrul de luptă, aşa şi noi, în cele trei săptămâni de când a început Triodul, ne-am luminat duhovniceşte, în vederea înarmării cu virtuţi capitale ce ne vor servi ca arme imbatabile în confruntarea ce ne stă în faţă.

 

Leacul ce oferă nemurire, Sfânta Împărtăşanie

În Duminica Vameşului şi a Fariseului am primit ca platoşă nebiruită rugăciunea stăruitoare, smerită. Ca vameşul să ne recunoaştem micimea, strigând către Cerescul Părinte: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!“ Rugăciunea nu trebuie s-o transformăm într-o etalare obsesivă a virtuţilor ori a faptelor noastre bune, chiar de ar fi multe, căci niciodată nu am putea spune că ne-am rugat suficient, ne-am căit destul, ne-am plâns greşelile din cale-afară.

Duminica Fiului risipitor ne pune la îndemână o a doua armă duhovnicească prin care să secerăm din rădăcină neghinele din sufletul nostru. Emoţionanta poveste a fiului nechibzuit ne-a înţelepţit asupra unicei modalităţi de însănătoşire din boala pricinuită de păcat: pocăinţa. Ortodoxia nu cunoaşte o altă posibilitate de vindecare a rănilor săpate adânc în noi în timpul rătăcirilor pe înghimpoasele cărări ale păcatului. Doar prin pocăinţă, prin mărturisirea sinceră la scaunul Sfintei Taine a Spovedaniei ni se deschide drumul spre leacul ce oferă nemurire, Sfânta Împărtăşanie.

În Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi ne-a arătat Hristos încă o stratagemă ca să izbândim în bătălia către care purcedem. Milostenia constituie calea lesnicioasă de a deveni, după cum afirma dumnezeiescul părinte Ioan Hrisostom, asemenea cu Apostolii. Am reţinut că a face bine, pentru creştinul adevărat, nu este o chestiune de bonton, ci aduce nădejdea răsplătirii din partea Mântuitorului la a doua Sa venire. Sfântul Chiril al Ierusalimului ne lămureşte în acest sens: „Rădăcina oricărei fapte bune este nădejdea în înviere. Aşteptarea răsplăţii întăreşte sufletul spre fapta bună“.

 

Postul ortodox nu trebuie gândit ca o ecologie corporală sau body-ecology

În duminica trecută, a izgonirii lui Adam din Rai, numită „a iertării“, Domnul ne reaminteşte câteva sfaturi de căpătâi: să devenim milostivi, să ne rugăm, iar gândul la bucuria răsplătirii să ne dea curaj şi putere. Să reţinem din Evanghelia zilei încă un lucru: să iertăm tot ce avem împotriva fratelui, căci de nu vom ierta, nici noi nu vom putea nădăjdui la iertarea Părintelui Ceresc (Matei 6, 14-15).

Odată cu trecerea acestei zile, se sfârşeşte perioada de „instrucţie“ duhovnicească. Înarmaţi şi întăriţi sufleteşte, cu ochii aţintiţi către biruinţa finală, de ieri am pornit război împotriva păcatelor, a tot ce ne desparte de iubirea nesfârşită a lui Dumnezeu.

Deşi societatea contemporană, tributară mentalităţii consumiste, se căzneşte să transforme orice perioadă liturgică din an, atât de importantă în evoluţia noastră spirituală, într-un „produs“, să nu uităm esenţialul: noi nu postim ca să ne detoxifiem. Postul ortodox nu trebuie gândit ca o ecologie corporală sau body-ecology. Că postirea are şi astfel de urmări este o dovadă că tradiţia ortodoxă statornicită de Sfinţii Părinţi ne conduce către o vieţuire echilibrată aici, învăţându-ne să ne pregătim pentru Veşnicie. Noi urmărim prin post neutralizarea patimilor: a egoismului, invidiei, răutăţii, calomniei ori a altor răutăţi ce ne cătrănesc fiinţa, aruncând-o într-o tenebroasă existenţă.

Credinciosul nu doreşte, prin ajunare, reglarea greutăţii corporale, nici însuşirea unei deprinderi mondene, ci înnoirea sa duhovnicească, dezrobirea din temniţa cea înfricoşătoare a pornirilor şi gândurilor întunecoase.

 

Postul diferă de o simplă dietă, devenind un act de cult

Postul diferă de o simplă dietă, devenind un act de cult, căci împuţinăm hrana biologică şi o sporim pe cea duhovnicească. El ne împrospătează trăirea, simţirea, ne sfinţeşte existenţa, ne sporeşte luciditatea în gestionarea relaţiei cu Dumnezeu, cu semenii ori cu mediul înconjurător ca spaţiu dat nouă în stăpânire de Domnul, ca să-l transformăm într-un laborator duhovnicesc, lucrând cu meticulozitate, respect şi năzuinţă la mântuirea noastră.

Debutul postului ne propune, aşadar, apelul Bisericii la nevoinţă şi mai multă rugăciune pentru îndreptare, spre reabilitarea fiinţei umane căzute în păcat şi redobândirea „frumuseţii celei dintâi“. Parcurgând cele şapte săptămâni ce vor urma, nu facem decât să ne înscriem la cursurile unei şcoli duhovniceşti, învăţând să iertăm, să fim milostivi, dar şi ce înseamnă pocăinţa şi smerenia. Pe lângă aspectul alimentar, postul deplin ne îndeamnă la luptă duhovnicească, la mai multă rugăciune, la citirea Sfintei Scripturi, a Sfinţilor Părinţi, la pelerinaje religioase, la cercetarea mai deasă a duhovnicilor şi părinţilor îmbunătăţiţi spre tămăduirea de tot ce ne subjugă şi ne robeşte inima, îndepărtându-ne de Dumnezeu şi de scopul ultim al vieţuirii noastre pământene, mântuirea. Gândind la toate acestea, să postim cu bucurie duhovnicească, nu cu întristare, căci postul nu ne slăbeşte, nici nu ne îmbolnăveşte, ci dimpotrivă, ne însănătoşeşte, ne întremează, apropiindu-ne de Hristos Mântuitorul nostru şi de slăvită Învierea Lui.

(arhim. Mihail DANILIUC,  sursa: Ziarul Lumina)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Şcoala duhovnicească a Postului Mare.
 Vizualizări articol: 548 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 0.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Şcoala duhovnicească a Postului Mare0.05

Shopping City Suceava
AnnaCori
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Optik Tataru - Oftalmologie Ochelari Lentile Rame Optometrie
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Alte titluri din Religie

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei