Spovedania este Taina cu cea mai mare frecvenţă în viaţa credinciosului. Pentru a fi de folos trebuie respectate însă câteva reguli minimale: statornicie la un anumit duhovnic şi la o anumită biserică, pregătire prin post şi rugăciune, împăcare cu semenii, mărturisire sinceră, căinţă smerită, împlinirea canonului.
Dintre cele şapte Sfinte Taine, rânduite de Biserică, unele sunt irepetabile (Botezul, Mirungerea, Preoţia), altele se repetă, în funcţie de solicitările creştinilor (Spovedania, Împărtăşania, Maslul), iar Taina Căsătoriei, irepetabilă în sine, este îngăduit a se administra a doua şi a treia oară, prin pogorământ, în cazuri speciale. Dintre Tainele repetabile, cea mai mare frecvenţă o are Spovedania, mai ales în cele patru posturi ale anului. Nu de puţine ori, însă, preoţii constată, pe de o parte, că mulţi creştini nu au nici măcar noţiunile elementare despre această Taină, iar pe de alta, că la fel de mulţi sunt influenţaţi (şi derutaţi) de anumite 'îndrumare' cu extrem de multe întrebări, tipărite fără binecuvântarea Bisericii.
Tema catehezei vizează, de aceea, prezentarea unor aspecte practice, spre folosul cititorilor din rândurile creştinilor, dar şi al preoţilor duhovnici tineri, cu experienţă mai puţină.
În dialogurile noastre periodice, am constatat că cele mai sensibile întrebări adresate de credincioşi, cu deosebire tineri, sunt legate de Taina Spovedaniei. Suntem întrebaţi mai ales despre anumite 'îndrumare' pentru spovedanii, din care unii credincioşi îşi notează liste interminabile de păcate, reale ori închipuite, pierzându-se în detalii nesemnificative, care consumă un timp considerabil, spre consternarea celorlalţi creştini care aşteaptă la rând, totodată, trebuie să recunoaştem deschis, şi a preotului duhovnic. Iar reglementarea situaţiei nu este posibilă doar prin câteva sfaturi generale la finalul slujbelor, nici numai prin discutarea cu participanţii conştiincioşi ai dialogului săptămânal, ci este nevoie de o popularizare mai largă a unor îndrumări efective.
Considerăm, de aceea, că este bine-venită publicarea unei sinteze a îndrumărilor de bază, care pot fi adaptate/extinse, desigur, la condiţiile concrete din fiecare parohie:
Este bine, pe cât posibil, să ne păstrăm fiecare duhovnicul pe care ni l-am ales în mod liber. Dacă vrem să mergem la altul, trebuie să cerem dezlegare de la duhovnicul de la care plecăm. Obiceiul de a schimba mereu duhovnicii este dăunător, întrucât riscăm să nu ne cunoască nici unul, atât cât este necesar pentru a ne ajuta cu sfaturile cele mai bune;
Odată cu hotărârea de a ne păstra cu statornicie un anumit duhovnic este bine să ne hotărâm a frecventa, de regulă, sfintele slujbe la aceeaşi biserică la care slujeşte duhovnicul nostru şi unde să ne şi împărtăşim la Sfânta Liturghie. Este necuviincios, credem, a frecventa altă biserică şi a veni doar la spovedanii în biserica duhovnicului… Este ca şi cum am lucra pe un ogor străin şi am merge să culegem roadele din ogorul la care lucrează părinţii şi fraţii noştri;
Înainte de a veni la mărturisire este bine să postim, să citim rugăciunile dinainte de spovedanie, şi mai ales să ne cerem iertare de la cei pe care i-am supărat;
După ce s-a făcut molitva pentru spovedanie, ordinea venirii la preot va ţine seama de bătrâni, bolnavi, persoane cu copii mici, timpul sosirii etc.;
Pentru a nu irosi inutil timpul preotului şi a-i face pe ceilalţi creştini să aştepte prea mult, rugăm pe fiecare creştin ca, atunci când îi vine rândul, să facă referire numai la păcatele personale (nu ale altora!) şi să evite a spune alte lucruri care nu ţin de Taina Spovedaniei. În cazul în care preotul va observa că cineva se abate de la spovedanie şi începe să povestească lucruri din afara ei, îşi va rezerva dreptul de a întrerupe acea povestire... Pe de altă parte, dacă cineva doreşte să stea de vorbă cu preotul mai mult şi despre alte lucruri, sau vrem să-i povestim necazurile etc., vom veni altă dată, când nu este aglomeraţie (vom stabili cu preotul când);
(Cateheză publicată în Ziarul Lumina)