Rugăciunea

Rugăciunea este cheia ce deschide porţi de fier,

Este mijlocul prin care poţi s-atingi divinul Cer;

Ea e singura scăpare în momentul cel mai greu

Căci prin ea tu stai de vorbă cu măreţul Dumnezeu.

Rugăciunea schimbă totul, într-o clipă, imediat

Căci Acel ce o ascultă peste toate-i Împărat;

Îţi răspunde Domnul slavei cum nu ştii şi nu te-aştepţi

Când plecat în rugăciune ochii tăi spre El ţi-îndrepţi.

Rugăciunea este arma împotriva celui rău,

Ea te-mbracă în putere când slăbit e duhul tău;

Rugăciunea-ţi dă curajul când salvarea n-o mai vezi,

Ea te-ajută-n orice vreme în Isus să te încrezi.

Rugăciunea e putere, vindecare, bucurii,

Ea-i izvorul ce ţâşneşte până sus în veşnicii;

Şi la tronul de-ndurare ea se-nalţă pe altar

Iar Stăpânul dă răspunsul plin de dragoste şi har.

Rugăciunea-i biruinţă – doar prin rugă biruieşti –

Ea e calea către haruri şi trăiri duhovniceşti;

Minunat îi e fiorul când îl simţi de pe genunchi

Şi când lacrimile tale se unesc ca un mănunchi.

Rugăciunea-i necesară ca şi aerul curat,

Dacă nu vorbeşti cu Domnul eşti ca şi un pom uscat

Fără vlagă, fără viaţă, fără râvnă, fără zel;

Cel ce-n rugă stăruieşte ferice va fi de el.

Rugăciunea ţi se cere, într-o vreme ca acum,

Când sfârşitul omenirii e aproape, e pe drum;

Cât e Har şi Duh şi pace, strânge frate, soră, hai!

Ca atunci când vine Domnul să ne ducă sus în Rai!

Amin.

(sursa: http://pauladita.wordpress.com/1-2/poezii-3/rugaciunea)