Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere videoÎn conştiinţa opiniei publice din zilele noastre Biserica este asociată cu Tradiţia şi, în consecinţă, este considerată ca având o atitudine cel puţin sceptică faţă de orice formă de modernizare socială. Biserica a cultivat întotdeauna respectul faţă de patrimoniul cultural al popoarelor şi faţă de valorile morale respectate din vechime, iar Ortodoxia românească a adus roade în istoria neamului prin numeroase acte de cultură şi civilizaţie. Această trăsătură definitorie a Bisericii devine cu atât mai vizibilă în societăţile moderne, multiculturale şi pluriconfesionale, în care oamenii sunt dependenţi de economia globalizată şi de asaltul mediatic. Nevoia de statornicie, de continuitate şi de aprofundare a identităţii spirituale se manifestă mai mult ca oricând prin păstrarea limbii materne şi a tradiţiilor naţionale. Biserica sprijină, prin mijloacele ei specifice, aceste căutări şi regăsiri, dar nu îşi restrânge lucrarea spirituală doar la acte de filantropie culturală sau socială.
Părintele Dumitru Stăniloae spune că "tradiţia e permanentizarea transmiterii Aceluiaşi Hristos revelat întreg - adică întrupat, răstignit şi înviat - în Biserică, adică comunicarea permanentă a stării finale dinamice în care a ajuns Dumnezeu prin revelaţie în apropierea Lui de oameni. Ca atare ea este prelungirea acţiunii lui Dumnezeu din Hristos, descrisă esenţial în Scriptură. Numai prin Tradiţie conţinutul Scripturii devine mereu viu, actual, eficient, dinamic în toată integritatea lui, în cursul generaţiilor din istorie. (Dogmatica, vol. 1, p. 45). Astfel, Tradiţia bisericească are rolul de a ţine generaţiile succesive unite întreolaltă în Hristos. Biserica, trupul tainic al Domnului, păstrează şi fructifică Revelaţia, în interiorul ei Scriptura şi Tradiţia se află în relaţie de simbioză.
Pentru omul modern, ideea de transmisiune trimite mai degrabă către mijloacele tehnice de comunicare rapidă (radio, televiziune, reţele digitale), iar forma cea mai fidelă de transmisiune este cea realizată în direct, live. Se transmit în direct sesiuni parlamentare, competiţii sportive, evenimente culturale, situaţii conflictuale de pe toate meridianele lumii. Dar se transmit în direct şi evenimente religioase, pelerinaje, sărbători şi slujbe săvârşite în diferite locuri iubite de oamenii credincioşi.
În condiţiile libertăţii de exprimare în spaţiul public de după 1989, Biserica Ortodoxă Română şi-a dezvoltat din ce în ce mai mult misiunea prin mass-media, ca o prelungire a vocaţiei de a propovădui Evanghelia Mântuitorului Hristos în toate mediile de comunicare umană. Anunţul "Transmitem în direct de la Catedrala patriarhală slujba Sfintei Liturghii" a devenit, de câţiva ani încoace, un îndemn aşteptat de mulţi oameni care se află fie prinşi în activităţile curente, fie sunt bolnavi sau în imposibilitatea de a găsi în apropiere un lăcaş de cult ortodox. Participarea mediatică la slujbe întreţine iubirea credincioşilor faţă de Dumnezeu şi dorul de Biserică, fie că ei se află acasă sau în diaspora.
Dar transmisiunile în direct de la radio şi televiziune, precum şi emisiunile înregistrate şi difuzate periodic au darul de a pune în lumină viaţa noastră ca mlădiţă a trupului tainic al Mântuitorului Hristos, din perspectiva actualităţii imediate, dar şi din cea a redescoperirii identităţii noastre ca persoane în relaţie cu alte persoane, din trecut sau din prezent. Prin adoptarea mijloacelor de comunicare în lucrarea sa, Biserica face misiune prin transmisiune şi păstrează în conştiinţa omului de azi o viziune dialogică şi personalistă asupra Tradiţiei. Filosoful francez Gabriel Marcel atrăgea atenţia asupra deosebirii de nuanţă între raportarea ştiinţifică la realitate (prin binomul întrebare-răspuns) şi raportarea religioasă (chemare-răspuns).
Abordarea mediatică a mesajului mântuirii în Hristos este o punere împreună, o recapitulare a abordării doxologic-liturgice, teologico-catehetice sau cultural-artistice tradiţionale. Prezenţa Bisericii în mass-media nu mai este astăzi o noutate. Însă ceea ce rămâne mereu nou este efortul de construire şi reconstruire a relaţiilor spirituale dintre persoane, modul cum transmitem şi cât putem transmite din comuniunea şi sfinţenia pe care le inspiră Duhul Sfânt.
(Pr. Nicolae Dascălu, sursa: Ziarul Lumina)
