Dor de veşnicie: Pacea din suflet

Astăzi, când lumea este zdrobită şi de-a dreptul măcinată de problemele materiale ce-au luat amploarea unei crize mondiale, mai sunt totuşi şi oameni care, îngrijindu-se de suflet, nu uită de scopul vieţii creştine, şi anume Duhul Sfânt.
Bucuria din viaţă nu poate fi comparată cu nici o altă comoară materială. Putem să ne bucurăm în fiecare clipă de ceea ce suntem, de fiinţele dragi, de mediul nostru, de o floare sau o petală, de un simplu salut. Un om care se crede fericit chiar este fericit, iar dacă nu putem fi fericiţi greşeala e de obicei în noi înşine.
În univers există o ordine divină, iar noi suntem meniţi să fim în armonie cu toţi şi cu toate, armonie care este alinierea noastră cu divinitatea. Dar cea mai mare problemă este unde găsim liniştea sufletului nostru?

"Omul este fericit cu duhul în iubire de Dumnezeu”

Aceasta o găsim in Iisus Hristos, care ne spune: "Pacea mea v-o dau vouă. Nu precum dă lumea vă dau eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze". Găsim pacea sufletului daca o cerem de la Dumnezeu şi o primim prin rugăciune.
O caracteristică a acestei societăţi este aceea că omul se simte în ea mult mai singur decât în societatea de ieri, în care nu lipsea preocuparea pentru Dumnezeu. Credinciosul simte astăzi nevoia de a se ruga poate chiar mai mult decât în trecut pentru că prin rugăciune se salvează de singurătatea atât de greu de suportat. La Sfinţii Părinţi găsim multe învăţături în care vorbesc de neliniştea sufletului, ne spun care sunt cauzele acesteia şi care este calea pentru a găsi pacea dragă sufletului nostru. În acest sens, Cuviosul Siluan Athonitul ne învaţă: "Omul este fericit cu duhul în iubire de Dumnezeu. Când simte mila Domnului, sufletul nu se mai teme de nimic, de nici o nenorocire de pe pământ. Dar, dacă sufletul cade în slava deşartă, sărbătoarea lui ia sfârşit, pentru că harul părăseşte sufletul, gândurile revin frământă sufletul".
Pacea lui Hristos este pusă în opoziţie cu lumea de la care ne vin necazurile şi ispitele care aduc nelinişte în viaţa noastră. Niciodată nu vom putea primi de la lume pacea adevărată care să liniştească sufletul nostru. De ce să fim neliniştiţi în faţa zilei de mâine sau în faţa greutăţilor care se aşază în drumul vieţii când cu noi este Hristos: "Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea". Cei care nu îşi găsesc liniştea sufletească, care aleargă zilnic în cercul vicios al problemelor cotidiene amintindu-şi de sufletul lor doar în "pauza de timp", înseamnă că aceştia "prea puţin L-au cunoscut pe blândul şi smeritul Iisus". Pacea Mântuitorului pe care ne-o dăruieşte nouă este pacea cea dintre noi şi semenii noştri şi pacea cu noi înşine, pacea sufletului fără de care suntem rătăciţi în neliniştea lumii acesteia.
Ajutorul lui Dumnezeu vine când cultivăm şi noi gândurile bune. Gândurile bune "trebuie să le cultivi. Să te urmăreşti pe tine însuţi, să te cercetezi şi, atunci când vrăjmaşul îţi aduce gânduri rele, să încerci să le alungi şi să le înlocuieşti cu gânduri bune. Când te vei nevoi aşa, se va cultiva intenţia ta şi va deveni bună. Şi atunci Dumnezeu, văzând intenţia ta cea bună, se va milostivi şi te va ajuta". Gândurile bune, rod al unei cugetări binecuvântate de harul dumnezeiesc, antrenând simţirea şi voinţa, se vor concretiza în lucrări pozitive pe toate planurile.
Să nu uităm, chiar dacă trăim într-o lume în care pacea şi toate lucrurile bune sunt undeva uitate şi nimeni nu ştie să le facă văzute, ele există, de aceea să le dăm viaţă şi să ne facem părtaşi la bucuriile care ni s-au dăruit. Prin dragoste vom învinge răul şi vom birui molia necazurilor şi a greutăţilor ce ne roade din frumuseţea vieţii.

(sursa: http://lacrimidepocainta.blogspot.com)