Firul vieţii unui cântăreţ centenar (II)

Cântăreţul Vasile Miron s-a născut lângă tinda bisericii voievodale din Buciumeni, la 3 iunie 1912, început de veac încărcat de lipsuri şi suferinţă. La numai doi ani a rămas orfan de tată, în timpul Primului Război Mondial şi a crescut, cu mari lipsuri, împreună cu cele trei surori mai mari decât el. A urmat şcoala primară la Oprişeni, în judeţul care se numea atunci Baia (azi Suceava), iar când a împlinit 14 ani s-a înscris la Şcoala de cântăreţi bisericeşti din Piatra Neamţ, cunoscută în zonă datorită prestigiului de care se bucura directorul ei, preotul profesor Constantin Mătasă, mare folclorist şi colaborator la Foaia "Vestitorii Satelor", paroh la Biserica "Precista", ctitorită de el. Dintre profesorii şcolii îşi aminteşte numele celui care preda muzica bisericească şi vocală, M. Alupei, al celui de matematică şi contabilitate, Zaharia, şi al părintelui profesor Popovici. În cei patru ani de şcoală, între 1926-1930, tânărul Vasile Miron a dobândit cunoştinţe solide predate de profesori de vocaţie, amintind în primul rând cele din domeniul muzicii, de care s-a legat cel mai mult.

După terminarea studiilor a găsit un post liber de cântăreţ la Parohia Ciumuleşti din acelaşi ţinut Baia, unde slujea preotul Dan Danielescu, care provenea dintr-o familie de cărturari de pe Valea Bistriţei, de la Fărcaşa Neamţului, ce mai avea un frate preot la Mănăstirea Bistriţa şi alţi doi fraţi învăţători la Rădăşeni şi Lămăşeni. La aceeaşi parohie a slujit, aproape un an, împreună cu preotul Gheorghe Baltag, devenit ulterior protoiereu de Fălticeni.

Începând cu 1 martie 1936 s-a transferat la biserica cu hramul "Sfinţii Mercurie şi Ecaterina" din Rădăşeni, unde slujea preotul Emanoil Manoliu, împreună cu dascălul Vasile Balan, absolvent al Şcolii de cântăreţi de la Iaşi. Biserica se afla în paragină, "afumată, fără aşternuturi pe jos, unde se puneau rogojini iarna". În acea perioadă s-au făcut importante lucrări de restaurare a bisericii, mai ales în anul 1938, când s-a curăţat pictura veche şi s-a pictat bolta lăcaşului, la care Vasile Miron a ostenit împreună cu preotul şi enoriaşii. În aceeaşi perioadă s-au construit o nouă clopotniţă şi praznicarul la aceeaşi parohie.

În anul 1952 au fost "deportate" mai multe persoane care aveau probleme politice, stabilindu-se atunci la Rădăşeni şi cântăreţul Mihai Popovici, fost dirijor de cor la Episcopia de Bălţi din Basarabia. Acesta a organizat un cor pe patru voci pe care l-a condus doar doi ani (1952-1954), continuându-i activitatea Vasile Miron vreme de 30 de ani. Corul Bisericii Sfinţii Mercurie şi Ecaterina din Rădăşeni a participat la evenimente eclesiale importante, cum ar fi: hramul Mănăstirii "Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava", unde a fost într-o vreme stareţ episcopul Partenie Ciopron (fost episcop al Armatei şi apoi titular la Roman şi Huşi), sărbătoare la care participau, în plin regim comunist, zeci de mii de oameni, hramul Mănăstirii Slatina din apropiere, precum şi la alte biserici din aceeaşi regiune.

Pe lângă slujbele de hram şi cele la care slujeau sobor de preoţi din zonă, cântăreţii din fostul judeţ Baia au avut şi o corală proprie, susţinând concerte într-o perioadă cu foarte multe îngrădiri.

Cântăreţul Vasile Miron a avut o prestaţie deosebită. S-a identificat cu slujirea treptei sale, a fost competent, harnic şi statornic. În cei 70 de ani în care a cântat la strana Bisericii "Sfinţii Mercurie şi Ecaterina" din Rădăşeni a aşezat pe notaţie psaltică şi liniară numeroase tropare, slave şi alte cântări bisericeşti. Împreună cu Vasile Balan, cântăreţul II de la aceeaşi parohie, au păstrat zeci de ani vechea tradiţie mănăstirească, cântându-se la două străni, obicei aproape pierdut în prezent la bisericile de enorie.

Cântăreţul Vasile Miron face parte dintr-o pleiadă de slujitori ai stranei, absolvenţi ai unor şcoli de renume, cu profesori de muzică de "faimă", formatori de elevi conştiincioşi, cântăreţi de vocaţie şi de aleasă trăire spirituală.

Alături de el şi de Vasile Balan mai amintim câţiva cântăreţi de renume din ţinutul Fălticenilor: Vasile Gh. Ursachi şi Vasile Neculai Ursachi de la Biserica Sfinţii Apostoli din Rădăşeni, Gheorghe Dascălu de la Biserica Adormirea din Fălticeni şi contabil la banca din aceeaşi localitate, cântăreţii Popovici, tată şi fiu, de la Biserica Adormirea, Dumitru Fecioru de la Biserica Sfântul Ilie, un foarte bun notist şi compozitor, mutat la Iaşi la unul dintre copii, Vasile Orac de la Biserica Sfântul Ilie, dirijor de cor, funcţionar la Protoieria Fălticeni, Gheorghe Pascaru de la Biserica Oprişeni, Ştefan Gavriliu la aceeaşi biserică, Vasile Nohai la Fălticenii Vechi, Gavril Miron la Tâmpeşti, Vasile Popa la Adormirea şi mulţi alţii trecuţi la cele veşnice.

Vasile Miron şi-a serbat propriul centenar cu seninătate, luciditate şi bucurie în mijlocul familiei (patru copii, toţi cu studii universitare, nouă nepoţi, cinci strănepoţi, apropiaţi, cunoscuţi şi enoriaşi ai parohiei).

În ziua împlinirii centenarului a participat la Sfânta Liturghie în Biserica "Sfinţii Mucenici Mercurie şi Ecaterina", unde I-a adus laudă lui Dumnezeu timp de 70 de ani, şi apoi la Te Deum-ul săvârşit cu acest fericit şi rar întâlnit prilej.

Părintele paroh Constantin Rotaru l-a omagiat în cuvinte frumoase, după cum şi merita, iar obştea credincioşilor i-a cântat "La mulţi ani" venerabilului cântăreţ şi locuitor de frunte al satului dintre nesfârşitele livezi.

(Arhim. Timotei Aioanei, Ziarul Lumina)