Familia preotului – model de viaţă creştină

Familia preotului trebuie să fie o familie deosebită, din punct de vedere al modului în care îşi petrece viaţa de zi cu zi şi mai ales al modului în care se comportă cu enoriaşii parohiei unde locuieşte. În zilele noastre mulţi preoţi nu locuiesc în parohie, ceea ce este destul de grav, deoarece nu poţi să arăţi cum trebuie să arate o familie model, dacă tu nu eşti în mijlocul “oilor tale”.

Pornind de la următoarea idee “…în familie, ca şi în societate, există un principiu ierarhic. Potrivit acestui principiu, rolul de conducător al familiei revine bărbatului.”[1] vedem cum se împart în familie sarcinile şi mai ales  vedem o ierarhie cu adevărat respectată [2], dacă putem să o numim aşa, şi care este respectul pe care trebuie să îl acordăm celor din jurul nostru. Familia preotului este un aluat care dospeşte întreaga frământătură, pentru că exemplul, mai mult decât cuvântul, convinge şi transformă. [3]

Pe lângă condiţia amintită mai sus, preotul trebuie să mai îndeplinească şi alte condiţii printre care amintim :

- “Se cade episcopului să fie bărbat al unei singure femei (I Timotei 3,2)”- în ceea ce priveşte acest verset trebuie să ştim că în vremea când scrie Sfântul Apostol Pavel către Timotei (anul 65) nu se făcuse încă o distincţie netă în legătură cu termenii care desemnează cele trei trepte ale ierarhiei, încât se numeau cu termenul de episcope (episcopos = supraveghetor) şi preoţii şi episcopii. Noţiunile de episcop şi preot erau adesea sinonime; [4]

- “…trebuie să fie un bun chivernisitor în casa lui, având copii ascultători, întru desăvârşită bunăcuviinţă. Căci dacă cineva casa sa nu ştie să şi-o rânduiască, cum va purta de grijă de Biserica lui Dumnezeu (I Tim 3, 4-5)”.

De modul în care este percepută familia preotului în parohie, este răspunzător preotul dar în acelaşi timp şi soţia acestuia (preoteasa), ea fiind sprijin şi mângâiere pentru preot, participând la necazurile şi la bucuriile activităţii pastorale în parohie. Un alt factor determinant, alături de preot şi preoteasă, sunt copiii preotului care “au datoria unui comportament demn în faţa oamenilor, o purtare frumoasă prin care să se

distingă de cei mai puţin iniţiaţi în tainele credinţei şi ale slujirii lui Dumnezeu, participând astfel, în mod direct, alături de mama lor la misiunea preoţească a părintelui lor.”[5]

Aşadar soţia şi copiii preotului, adică într-un cuvânt familia preotului, trebuie să fie modele demne de urmat pentru ceilalţi credincioşi.

Astfel, familia preotului este model de viaţă creştină, factor de păstrare şi de promovare a dreptei credinţe în parohie, trebuind să fie formată de către preot pentru a-l ajuta în activitatea şi misiunea sa, fiind un exemplu în parohie prin casnicii săi.

1] Pr. Grigore Mazilescu, Învăţătura despre familie în epistolele pauline, articol apărut în revista “Mitropolia Olteniei” XXVI (1974), nr. 3-4, p. 283

[2] Aici vorbesc de o ierarhie, în sensul că membrii ce fac parte din familia preotului, trebuie să arate prin comportamentul lor că poartă un respect aparte între ei, adică copilul poartă respect faţă de tată şi mamă, preoteasa poartă respect faţă de preot şi copiii ei, totul fiind făcut în vederea mântuirii prin lumina credinţei.

[3] Pr. Prof. Ion Buga, Pastorala, Bucureşti 1992, p. 66.

[4] Sabin Verzan, Familia în lumina învăţăturii Noului Testament, articol apărut în revista “Mitropolia Olteniei” VI (1954), nr. 9-10, p. 523

[5]Lect. Univ. Dr. Iulian Mihai CONSTANTINESCU, Familia preotului – model de viaţă creştină, 15 martie, 2010, http://iulianmihaiconstantinescu.blogspot.com/2010/03/familia-preotului-model-de-viata.html