Iconografia Uşilor Împărăteşti

Iconostasul Bisericilor Ortodoxe este prevăzut la mijloc cu o uşă largă, numita “Poarta Frumoasă” şi două uşi mai mici, una în partea stângă a iconostasului şi una în partea dreaptă (uşile diaconeşti).

Poarta Frumoasă este formată din alte două uşi numite “bemothyra” - Uşile Sfântului Altar, Uşile Împărăteşti sau Sfintele Uşi.

Suport pentru arta iconografică

După perioada iconoclastă atât Uşile Împărăteşti, cât şi cele diaconeşti, au început să slujească drept suport pentru arta iconografică.

De obicei, pe Uşile Împărăteşti se pictează Buna Vestire: Arhanghelul Gavriil, pe batanta de nord (stânga) şi Maica Domnului, pe cea de sud (dreapta).

Uneori se mai adaugă şi figurile regilor proroci David şi Solomon, ale Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel sau ale celor patru Evanghelişti: Matei, Ioan, Marcu şi Luca sau figurile a patru sfinţi ierarhi.

Buna Vestire ocupă, în acest caz, jumătatea superioară a Uşilor Împărăteşti, cu cei doi regi proroci la câte un capăt, în vreme ce celelalte figuri ocupă jumătatea lor inferioară.

Făcute din lemn sau metal, de obicei sculptate sau gravate

Uşile Împărăteşti sunt făcute din lemn sau metal fiind de obicei sculptate sau gravate. De asemenea, în marea lor majoritate, Uşile Împărăteşti prezintă în partea superioară o cruce.

Pe celelalte două uşi ale iconostasului sunt înfăţişaţi Arhanghelul Mihail sau Sfântul Laurenţiu Diaconul(pe uşa de nord) şi Sfântul Arhanghel Gavriil sau Sfântul Arhidiacon Ştefan (pe uşa de sud).

Uneori sunt zugrăviţi în locul lor Sfinţii Gheorghe şi Dimitrie. În cazul lor se foloseşte numai jumătatea superioară a uşii şi sunt reprezentaţi bust. Reprezentarea lor întreagă, ocupând întreg spaţiul uşii, întâlnită în multe biserici zugrăvite în timpurile mai noi, este o deviere nejustificată de la tradiţie.

Sfintele Uşi reprezintă porţile Ierusalimului

În ultimii ani s-a creat obiceiul ca deasupra Porţii Frumoase, în locul icoanelor Răstignirii şi Pogorârii la iad (Învierii), să fie aşezată Cina cea de taină. Aceasta nu face parte dintre icoanele celor douăsprezece praznice împărăteşti, aparţinătoare ciclului praznicar. Ea aparţine ciclului liturgic.

Din punct de vedere teologic, Sfintele Uşi reprezintă porţile Ierusalimului, prin care Hristos a intrat în Duminica Floriilor. Ele reprezintă de asemenea intrarea în Ierusalimul cel Ceresc. Există reguli tipiconale precise legate de utilizarea Uşilor Împărăteşti în cadrul cultului divin (Vecernie, Utrenie, Sfânta Liturghie).

Când Sfintele Uşi rămân închise, un simbol al pocăinţei

Uşile deschise, marchează momentele în care Hristos este în mod special prezent în mijlocul poporului său, precum în cadrul citirii Sfintei Evanghelii, sau când credincioşii primesc Sfânta Euharistie. În cea mai mare parte a timpului însă Sfintele Uşi rămân închise. Acesta este un simbol al pocăinţei, al faptului că păcatul ne îndepărtează de Dumnezeu.

Daca prin uşile diaconeşti poate avea loc accesul clericilor şi al mirenilor în Sfântul Altar, Uşile Împărăteşti sunt folosite numai de către clerici (diaconi, preoţi, episcopi) şi numai în cadru liturgic (în timpul slujbelor).

O excepţie de la această regulă o constituie cazul arhiereului care poate intra în Sfântul Altar prin Sfintele Uşi şi în afara slujbelor.

Radu ALEXANDRU

Sursa: www.crestinortodox.ro