Sfântul Isaac Sirul spunea: “Cuvântul este unealta lumii acesteia, iar tăcerea este secretul veacului viitor”; şi iată că acest cuvânt prin care a fost creată lumea devine şi pentru noi mijloc de comunicare, transformând gândurile în cuvinte ce fac posibilă înţelegerea dintre noi.
Cuvântul de cele mai multe ori este colorat cu sentimentele sau trăirile pe care fiecare din noi le poartă în suflet în clipa în care-l pronunţă. Neînţelegerile pe care se întâmplă să le avem cu cei de lângă noi sunt ca nişte dezacorduri care strică toată frumuseţea unei melodii.
Ne-am gândit oare la puterea lui? Am conştientizat că are putere de a binecuvânta? Are putere şi de a blestema! Căci în cuvântul spus, sentimentul ce ne călăuzeşte câteodată în viaţă pune puterea binecuvântării sau a blestemului….Prin cuvânt ne exprimăm în rugăciune, prin cuvânt ne uşurăm de tristeţe sau împărtăşim o bucurie.
Prin cuvânt mărturisim sau ne lepădăm, prin cuvânt slăvim sau negăm. Prin cuvânt acceptam sau respingem…Şi totuşi, prin dialog zidim! ("dialog" provine din grecescul "διαλογος" şi înseamnă "prin cuvânt").
Nu am crezut niciodată că Dumnezeu pedepseşte, dar nu pot să neg prezenţa Lui în viaţa fiecăruia dintre noi. De cele mai multe ori, evenimentele, încercările, bucuriile, tristeţile, câştigurile sau pierderile sunt consecinţele faptelor sau dorinţelor noastre! Domnul de cele mai multe ori tace, asta însă nu-mi dă dreptul să-L acuz că este principalul responsabil de starea în care mă aflu! Respectă libertatea în toată plinătatea ei, chiar şi dorinţele bune sau rele…
Cred din tot sufletul că Domnul “nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu”, şi am lăsat cuvântul acesta ca o sămânţă în inima mea, aşa a adus roada iubirii ce o am pentru Domnul şi omul de lângă mine.
Iar iubirea nu mă lasă să mă bucur de răul cuiva, “nu gândeşte răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr” (1 Cor. 13,5-6).
Orice clipă şi orice întâmplare poate fi un mesaj ce ni-l trimite Domnul, avem obligaţia de a fi cu ochii sufletului deschişi şi să încercăm a-l decodifica după puterea şi înţelegerea noastră. Iar dacă ne rugăm cu cuvintele rugăciunii Sfântului Grigorie Palama, “Doamne, luminează-mi întunericul”, încet-încet vom conştientiza că viaţa duhovnicească este un continuu dialog cu Dumnezeu, o colaborare (con-lucrare) reciprocă între fiul şi Tatăl Ceresc care aşteaptă întoarcerea fiecăruia dintre noi, indiferent de culoare, înălţime, cunoştinţe…
Nu există sfânt care să nu fi păcătuit în trecut şi păcătos care să nu aibă prilej de pocăinţă în viitor!
Arhim. Siluan Vişan
Sursa: www.crestinortodox.ro