Binecuvântarea alimentelor

Alimentele, ca şi celelalte lucruri din viaţa omului, trebuie primite cu mulţumire adusă lui Dumnezeu. Pentru aceasta, hrana omului este întotdeauna binecuvântată, fie ca este vorba de rugăciunile rostite înainte şi după masă de fiecare creştin în parte, fie ca este vorba de binecuvântarea specială, rostită de preot.

Dependenţi de hrană

Mâncarea şi mâncatul reprezintă unul dintre aspectele fundamentale ale vieţii pe pământ. Plantele, animalele şi oamenii sunt dependenţi de hrană. Fiecare organism viu mănâncă potrivit celor puse în firea lui. Astfel, omul se hrăneşte cu mâncare aleasă, animalele mănâncă plante ori carne, iar plantele se hrănesc, în mare parte, cu lumină şi săruri minerale.

A mânca fără a mulţumi lui Dumnezeu pentru hrana de zi cu zi înseamnă a necinsti ajutorul lui Dumnezeu şi binecuvântarea dată de El făpturii, spre a creşte şi spre a da rod bun, la vreme potrivită. Aceasta este totuna cu omul care se crede stăpân a toate şi atotputernic, care munceşte şi se încrede în sine, aşteptând cu certitudine rodul mâinilor sale, la vreme. De câte ori însă munca nu s-a arătat lipsită de roadă, de câte ori pământul muncit nu şi-a dat rodul lui ?! De multe ori, din pricina păcatelor, a mândriei şi a autonomiei faţă de Dumnezeu a celor care l-au lucrat.

Rostire solemnă

Binecuvântarea este o rostire solemnă, însoţită de un gest, prin care o persoană invocă darurile lui Dumnezeu asupra unei alte persoane sau asupra unui lucru; gestul cu pricina poate fi ridicarea mâinilor asupra cuiva, punerea unei mâini pe capul persoanei binecuvântate, însemnarea ei cu semnul crucii, sau, atunci când e făcută de preot, semnul crucii cu degetele încrucişate.

Dintru început trebuie ştiut însă faptul ca Dumnezeu este singurul autor al binecuvântării, drept pentru care şi cea mai cunoscută binecuvântare este: "Domnul să binecuvânteze!" Preotul este cel ce o rosteşte, dar Dumnezeu este Cel ce o lucrează. Preotul binecuvintează hrana în semn de mulţumire adusă lui Dumnezeu, în semn de jertfire a tot ceea ce înseamnă firea înconjurătoare în cinstea lui Dumnezeu. Hrana sfinţită are în vedere, în primul rând, sfinţirea noastră, făcându-ne să trecem de la o hrănire spre moarte, la o hrănire spre viaţă: aghiasma; anafura; artosul, sfinţit la Litie; untdelemnul, sfinţit la Sfântul Maslu şi altele asemenea.

Daruri ale lui Dumnezeu

Alimentele sunt daruri ale lui Dumnezeu rânduite pentru hrana omului şi împlinirea deplină a acestuia (trup şi suflet), toate fiind bune şi curate. "Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor, prin făţărnicia unor mincinoşi, care sunt înfieraţi în cugetul lor. Aceştia opresc de la căsătorie şi de la unele bucate, pe care Dumnezeu le-a făcut, spre gustare cu mulţumire, pentru cei credincioşi şi pentru cei ce au cunoscut adevărul, pentru că orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumire; căci se sfinţeşte prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune" (I Timotei 4, 1-5).

Preotul binecuvintează cu mâna în chipul în care binecuvintează Însuşi Hristos, în icoană, ţinând degetele suprapuse precum se vede. Creştinul de rând binecuvintează însă lucrurile aşa cum se închină pe el însuşi, cu mâna pregătită pentru facerea Sfintei Cruci, cu trei degete lipite şi cu celelalte două strânse la baza lor.

Masa, un întreg ritual religios

Dacă, prin păcat, omul a întinat întreaga făptură, prin rugăciune, el este dator să curăţească întreaga făptură. Hrana indispensabila vieţii este binecuvântată, ca fiind primită de la Dumnezeu; o închinăm Lui ca pe o jertfă a muncii noastre. Este ştiut faptul că nu putem avea hrană fără muncă şi fără osteneala. Munca omului este continuată de binecuvântarea lui Dumnezeu. Astfel, munca rodeşte ca urmare a strădaniei omului şi a dragostei lui Dumnezeu. La masa, înainte de a mânca, dar şi după, omul trebuie să mulţumească lui Dumnezeu pentru că a binecuvântat munca sa, că s-a milostivit spre lucrarea mâinilor lui.

Hrana zilnică o rânduim ca pe o rugăciune. Masa este un întreg ritual religios, ea având parte de rugăciune, binecuvântare, bucurie, mulţumire şi, iarăşi, rugăciune. În timpul rugăciunii, când cerem "pâinea cea de toate zilele", ne referim atât la hrana trupească, cât şi la hrana duhovnicească; astfel, prin rugăciune, ne întărim atât sufleteşte, cât şi trupeşte, primind cele de trebuinţă trupească.

Teodor DANALACHE

Sursa: www.crestinortodox.ro