În Săptămâna Luminată poarta Edenului rămâne deschisă

Prima săptămână care urmează după Învierea Domnului Iisus Hristos este Săptămâna Luminată, care se termină în duminica următoare, numită Duminica Tomii (n.r. a Sfântului Apostol Toma). Pentru creştinii ortodocşi, Săptămâna Luminată este începutul unei perioade de sărbătoare care se termină după cincizeci de zile de la Paşte, la Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile).

Prima slujbă din această săptămâna începe prin cuvintele ”Veniţi de luaţi lumină”. Din noaptea Învierii şi până la Înălţarea Domnului la cer, în Biserică se cântă ”Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit”.
În primele secole ale creştinismului, în timpul Săptămânii Luminate, cei care se pregăteau să primească taina Botezului în noaptea de Paşti purtau haine albe, simbol al bucuriei Învierii. Slujbele Bisericii din această perioadă sunt deosebite de cele din restul anului.

În tradiţia populară, din Noaptea Sfintei Învieri a Mântuitorului, până în Duminica Tomei, se spune că poarta Edenului rămâne deschisă. Pogorându-Se la iad după dumnezeiasca Înviere, Domnul Iisus Hristos i-a eliberat pe Adam şi Eva şi pe drepţii din Vechiul Testament şi i-a dus în Rai. De altfel, în această perioadă, porţile împărăteşti ale sfântului altar sunt larg deschise, iar preoţii poartă veşminte albe, de sărbătoare. Din Noaptea Învierii şi până la Înălţarea Domnului la Cer, în biserică se cântă “Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit”.

Se mai spune că, în Săptămâna Luminată, sufletele morţilor merg în Rai, iar porţile iadului, zdrobite prin Sfânta Lumină a Lui Hristos, sunt pecetluite. În Bucovina se zice că porţile Raiului rămân deschise până la Înălţarea Domnului. “În această săptămână, cerul este deschis, până la Ispas. Cine moare e fericit, căci merge drept la Dumnezeu.” spun bătrânii satelor.

Biserica a rânduit ca slujbele de înmormântare din Săptămâna Luminată să fie oficiate după o rânduială specială, constituită din slujba Învierii, care exprimă biruinţa Vieţii asupra morţii. În loc de veşnica pomenire se cântă Canonul Învierii.
Credincioşii vor întâmpina vineri cu smerenie Izvorul Tămăduirii. În tot acest timp, creştinii ar trebui să se salute cu urarea ”Hristos a Înviat” şi de la Înălţare, ”Hristos S-a Înălţat”, urmată de răspunsul ”Adevărat a Înviat” şi ”Adevărat S-a Înălţat”.

(sursa: www.infocs.ro)