Săptămâna Albă. Tradiţii vechi

Izvorul Tămăduirii; Fântâniţa; Vinerea Scumpă

Cea de-a doua vineri bazată pe magia imitativă, în care era stimulată puterea magică a apei. Spre deosebire de Vinerea Paştelui, marcată negativ de conjunctura morţii Mântuitorului (Vinerea Patimilor), această vineri este nu o sursă de moarte (valorizată pozitiv prin moartea, pieirea, secarea bolilor), ci una de viaţă, prin care sacralitatea pozitivă ţâşneşte în lume. Acum izvorăşte, este accesibilă apa tămăduitoare; de fapt, ca şi la Bobotează, toate apele sunt sfinţite. Apa este o sursă de viaţă şi pentru că acum pot fi săpate fântânile, surse potabile pentru vii şi pentru morţi. Nu în ultimul rând, sărbătoarea este respectată şi pentru că alimentează izvorul ploilor, dar şi roadele, „izvoarele“ de orice fel, ale plantelor şi animalelor.

Tradiţii:Se ţine pentru mântuirea sufletelor. La Izvorul Tămăduirii curge singur untul de lemn, cu care se pot tămădui unele boli. Toate apele sunt sfinţite; cine bea apă şi se spală în această zi pe părţile bolnave ale corpului, se însănătoşeşte. Izvorul Tămăduirii a fost locul care, binecuvântat de Domnul Iisus, a vindecat pe mulţi bolnavi. Maica Domnului, în apropiere de Ierusalim, a făcut un puţ. În ziua aceasta iese apă şi care bea se tămăduieşte; dacă cade vreun om în el, apa îl scoate afară, ca să nu se strice. Oamenii care beau agheasmă din aceasta şi sunt bolnavi se înzdrăvenesc. Se spune că din lacrimile Maicii Domnului picate pe pământ au ieşit mai în toate părţile izvoare făcătoare de minuni şi cine s-ar spăla la aceste izvoare şi mai cu seamă în această zi se vindecă de orice boală ar fi cuprins. Izvorul Tămăduirii e o sfântă lăsată de Dumnezeu anume pentru femei bolnave. Ea a umblat din casă în casă şi a cercetat femeile bolnave; care credea în ea se făcea sănătoasă, iar cine nu credea, murea. Când aproape să moară, sfânta s-a scăldat în apa unui izvor, iar după moartea sfintei şi urcarea ei la cer, femeile bolnave se ungeau cu apă de unde se scălda sfânta şi se făceau sănătoase. În această zi se destupă izvoarele, ca să aibă oamenii apă. Cei care n-au ţinut-o n-au avut apă nici pe lumea asta, nici pe cealaltă. Se căutau izvoarele de apă, se construiau şi se curăţau fântânile din moşia satului. Se credea că izvoarele şi fântânile amenajate în această zi vor avea apă abundentă şi nu vor seca în verile secetoase.

(Sursa: www.sfintele-pasti.com)