Rugăciuni pentru cei adormiţi (II)

2. Dragostea, virtutea ce trece dincolo de mormânt

Mântuitorul Hristos a afirmat în mod expres că iubirea de aproapele constituie esenţa legii morale creştine. "Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi unul pe altul să vă iubiţi. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii" (Ioan XIII, 34-35; XV, 12-13).

Sf. Ioan Evanghelistul arăta, la rândul său, că dragostea faţă de Dumnezeu se con­cretizează şi se vădeşte în iubirea aproapelui (I Ioan IV, 20). Dar această iubire trebuie să fie faptică: "Fiii mei, să nu iubim cu vorba numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul" (I Ioan III, 18; Iacov II, 15-16).
În iubirea față de aproapele noi îi dorim semenului nostru binele, iar binele spiritual cel mai înalt este, fără îndoială, mântuirea. Deci, rugăciunea pentru aproapele, spre îndreptarea lui, pentru iertarea păcatelor lui fie vieţuind în lume, fie în viaţa de după moarte este un act de iubire creştină.

Rugăciunea este necesară pentru semeni, căci spune Sfântul Iacov: “Rugaţi-vă unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, căci mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului” (Iacov V, 16), Sfântul Pavel adaugă: ”Pentru că ştiu că aceasta îmi va fi mie spre mântuire, prin rugăciunile voastre şi cu ajutorul Duhului lui Iisus Hristos” (Filipeni I, 19).

Tot Sfântul Apostol Pavel îndemnă: "Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oame­nii" (I Tim. 2, 1). Acest verset a fost interpretat tradiţional în Biserica Ortodoxă ca incluzând atât pe cei vii, cât şi pe cei morţi (vezi Prot. dr. P. Deheleanu, Manual de Sectologie, Tipografia diecezana, Arad, 1948, p. 218).

Așadar, în Biserica Ortodoxă mijlocirea nu are limite rigide: pentru cei morţi sau pentru cei vii: “Dar mai presus de toate, ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea acoperă mulţime de păcate.” (I Petru 4, 8). Rugăciunea pentru cei morţi presupune nu numai o mijlocire pe lângă Creator, ci şi o acţiune directă asupra sufletului, susceptibilă să-l facă demn de iertare.

3. Sf. Scriptură arată grija omului pentru cei răposați, atât pentru cel adormit, cât și pentru locul de veci în care vor fi puși cei adormiți.

- Avraam a cumpărat un loc de îngro­pare special pentru Sarra, de la un hitit cu numele de Efron, pentru ca Sarra să odihnească acolo, după obicei, în veci. Avraam a refuzat orice ofertă de a i se da gratis un loc de înmormântare şi, pentru ca acel loc să fie al lui şi al neamului sau pentru totdeauna, a plătit suma de patru sute de măsuri de argint curat (23,15-16).

- Patriarhul Iacob se îngrijeşte de trupul Rahilei şi îl înmormântează cu cinste în ţinutul Efratului. Ba încă pune şi "stâlp" (stela) la mormântul ei, însemnând locul printr-un mijloc vizibil, care a dăinuit foarte multă vreme (Facere 19-20).

De asemenea, pentru cei adormiți se ţinea și o perioadă de doliu:

- Iacob îl jeleşte pe Iosif ca pe mort, "zile multe", rupându-şi hainele şi închingându-se cu sac (Facere 37, 35).

- La moartea lui Aaron, poporul l-a plâns pe acesta timp de treizeci de zile (Numeri 20,29).

-  Şi iarăşi a zis Domnul: "Să nu intri în casa celor ce jelesc şi să nu te duci să plângi şi să jeleşti cu ei, căci am luat de la poporul acesta pacea Mea, mila şi părerea de rău, zice Domnul. Şi vor muri cei mari şi cei mici în pământul acesta, şi nu vor fi îngropaţi, şi după ei nimeni nu va plânge, nimeni nu-şi va face tăieturi, nici se va tunde pentru ei. Nu se va frânge pentru ei pâine de jale ca mângâiere pentru cel mort; şi nu li se va da cupa mângâierii ca să bea după tatăl lor şi după mama lor”. (Ieremia 16, 5-7)

- ”Şi strângând bani după numărul bărbaţilor care erau cu el, două mii de drahme de argint a trimis în Ierusalim, să se aducă jertfă pentru păcat. Foarte bun şi cuvios lucru pentru socotinţa învierii morţilor! Că de n-ar fi avut nădejde că vor învia cei care mai înainte au căzut, deşert şi de râs lucru ar fi a se ruga pentru cei morţi. Şi a văzut că celor care cu bună cucernicie au adormit, foarte bun dar le este pus. Drept aceea, sfânt şi cucernic gând a fost, că a adus jertfă de curăţie pentru cei morţi, ca să se slobozească de păcat”. (II Macabe 12, 43-46)

- „Doamne atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, auzi rugăciunea celor ce au murit ai lui Israel, şi a fiilor celor care au păcătuit înaintea Ta, care n-au ascultat glasul Tău, Dumnezeul lor, şi s-au lipit de noi relele. Nu-ţi aduce aminte de nedreptăţile părinţilor noştri, ci adu-ţi aminte de mâna Ta şi de numele Tău în vremea aceasta”. (Baruh 3, 4-5) (Pr. Romică Carp, Parohia Siliştea Nouă)