Despre Sărbătoarea Naşterea Domnului

Crăciunul sau Naşterea Domnului este sărbătoarea creştină a naşterii după trup a Domnului Iisus Hristos, celebrată la 25 decembrie (după calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (după calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domneşti (sau praznice împărăteşti) a Bisericilor bizantine, a treia mare sărbătoare după cea de Paşti şi de Rusalii. În anumite ţări unde creştinii sunt majoritari, e de asemenea sărbătoare legală, şi se prelungeşte în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun. Încă înainte de naşterea Sa, viaţa Mântuitorului s-a aflat sub providenţa divină. O serie de profeţi antici i-au anunţat venirea, iar naşterea a fost anticipată de mai multe miracole. Cu toate acestea, deşi un întreg popor Îl aştepta pe Mesia, puţini au fost cei care au văzut în Iisus din Nazaret pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Realităţi de necontestat pentru contemporanii Săi

Pentru creştinii de pretutindeni, Crăciunul, în esenţa sa, marchează începutul celei mai importante religii a lumii. Fără naşterea lui Iisus din Nazaret şi fără crucificarea Sa pe Dealul Căpăţânii sau Golgota, azi nu am fi îndrăznit să sperăm la mântuire. Întreaga viaţă a Fiului lui Dumnezeu, întrupat în pământean acum 2.000 de ani, a fost una consacrată unui ideal nobil – mântuirea omului. Poate astăzi, într-o lume a vitezei şi tehnologiei, relatările despre viaţa Mântuitorului ne apar ca o poveste. Însă miracolele legate de viaţa sa sunt prezente nu numai în Biblie, dar şi în scrierile celor care nu au crezut în El ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Ele au fost nişte realităţi de necontestat pentru contemporanii Săi. Încă înainte de naşterea Sa, întreaga viaţă a lui Iisus a fost pusă sub semnul providenţei. Naşterea Lui a fost prevestită cu mulţi ani înainte şi venirea Sa a fost aşteptată de un întreg popor. Totul a început cu promisiunea făcută de Dumnezeu lui Avraam, strămoşul poporului Israel, conform căreia în "el şi sămânţa sa" se vor binecuvânta toate popoarele pământului. Saul din Tars, în tinereţile sale un aprig prigonitor de creştini, convertit mai târziu în urmaş al lui Mesia, a explicat că sămânţa lui Avraam a fost Iisus Hristos.
 

Profeţii şi miracole

De-a lungul timpului, mai mulţi profeţi au anunţat venirea unui lider spiritual al israeliţilor. Unii dintre aceştia au prevestit până şi locul de obârşie al viitorului Mesia: "Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între ţinuturile lui Iuda, totuşi, din tine Îmi va ieşi Cel care va stăpâni în Israel şi a cărui origine este din timpurile străvechi..." (Mica, în cap. 5). Cu toate că existau multe profeţii referitoare la trimiterea unui Mântuitor din partea lui Dumnezeu, poporul nu L-a primit pe Iisus ca pe Mesia, decât într-un număr foarte restrâns. Promisiunile referitoare la Mesia au fost înţelese greşit, israeliţii aşteptând un lider politic care avea să elibereze statul de sub dominaţia romană. Nu a fost aşa, căci Mesia dat de Dumnezeu venise să elibereze nu numai poporul Israel, ci toată omenirea, mântuind-o. Venirea Sa a fost precedată de Ioan Botezătorul, a cărui naştere a fost şi ea una prevestită printr-un miracol. Unul dintre preoţii iudei a fost înştiinţat de un înger, pe când îndeplinea slujba religioasă la altar, că soţia sa, înaintată în vârstă şi stearpă, va naşte un fiu care va pregăti poporul pentru a-L întâmpina pe Cel promis de Dumnezeu. Însă preotul s-a îndoit, iar îngerul Gavril i-a spus că va rămâne mut până în ziua împlinirii promisiunii. Şi aşa s-a întâmplat. După naşterea sa, Ioan Botezătorul a trăit o viaţă închinată lui Dumnezeu, întorcând inimile oamenilor către lucrurile sfinte şi profeţind venirea unui Mântuitor.

(sursa: www.craciunul.ro )