Sfânta Evanghelie din Duminica a XXX-a după Rusalii a fost rânduită de Biserică spre a se citi în această perioadă a Postului Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Ea este un îndemn la milostenie, la ajutorarea celor săraci. Sfântul Evanghelist Luca ne pune în faţă problema bogăţiei ca obstacol în calea mântuirii şi a desăvârşirii vieţii creştine. Bogăţia nu este rea în sine, dar devine piedică în calea mântuirii când ne legăm de ea ca de ultima realitate, când ne alipim sufletul atât de mult de cele materiale, încât grija pentru bogăţie robeşte sufletul nostru şi nu mai lasă în el loc pentru prezenţa lui Dumnezeu.
Un bogat evlavios şi moral, dar zgârcit şi nemilostiv
Spre deosebire de bogatul nebun căruia i-a rodit ţarina şi care nu ştia unde să mai păstreze tot ceea ce a primit de la Dumnezeu în mod neaşteptat ca recoltă, bogatul din Evanghelie nu este un bogat necredincios sau nepăsător cu privire la mântuirea sufletului său. Bogatul din Evanghelia Duminicii trecute a fost considerat 'nebun' tocmai pentru că reducea toată viaţa sa la nivelul biologic al existenţei şi zicea sufletului său: 'suflete, mănâncă, bea şi te veseleşte' (Luca 12, 19), fără să mai caute hrană spirituală şi pentru suflet, întrucât credea că sufletul se poate mulţumi doar cu lucruri materiale, limitate şi perisabile.
Însă bogatul din Evanghelia de duminică, un tânăr dregător, cu prestanţă în societatea iudaică, este un om duhovnicesc, un om virtuos. Când Mântuitorul Iisus Hristos enumeră poruncile pe care trebuie să le observe acesta potrivit Legii Vechiului Testament, şi anume: 'să nu fii desfrânat, să nu ucizi, să nu furi, să nu fii martor mincinos, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta' (Ieşire 20, 12-17), tânărul bogat a răspuns: 'Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele' (Luca 18, 21), adică din fragedă copilărie. Deci, este vorba aici de un bogat evlavios şi virtuos, un bogat care-şi pune întrebarea cea mai serioasă sau cea mai gravă a vieţii omului pe pământ: 'ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?' (Luca 18, 18). Bogatul acesta pare a fi un om care nu este mulţumit cu viaţa aceasta, nu pentru că era sărac, nici pentru că ar fi trecut prin multe greutăţi, ci pentru că simţea că omul este chemat să trăiască veşnic în iubirea veşnică a lui Dumnezeu, întrucât a fost creat după chipul lui Dumnezeu Cel veşnic viu (cf. Facere 1, 26).
Mântuitorul Iisus Hristos i-a zis: 'ştii poruncile' şi le-a enumerat, deşi era convins că acest tânăr este un cunoscător al Legii şi al poruncilor. De ce? Pentru că a voit să-i arate că tot ceea ce făcuse tânărul până atunci nu era suficient. Prin urmare, i-a spus: 'încă una îţi lipseşte' (Luca 18, 22). Îi mai lipsea o componentă importantă a vieţii spirituale şi morale. Ce anume? Generozitatea sau dărnicia, milostenia sau ajutorarea săracilor.
Milostenia, începutul asemănării omului cu Dumnezeu
Dregătorul bogat era evlavios şi virtuos, dar era zgârcit sau nemilostiv. Aşadar, un bogat evlavios, dar nemilostiv sau insuficient de darnic. Prin aceasta, Mântuitorul voieşte să ne arate că nu este suficient a fi curat şi cinstit, sau a nu face rău cuiva, adică a nu fi desfrânat, nici martor mincinos, nici hoţ, nici violent, nici ucigaş şi nici a te purta urât cu părinţii. Ci, pentru a fi cu adevărat fericit şi asemenea lui Dumnezeu, omul trebuie să fie şi milostiv sau darnic.
Prin urmare, Evanghelia ne atrage atenţia că nu este suficient să postim mult, să ne rugăm mult, să ne înfrânăm de la păcat dacă nu suntem şi milostivi. De ce? Pentru că milostenia ca iubire sfântă sau bunătate arătată faţă de semenii noştri este începutul asemănării omului cu Dumnezeu Cel milostiv. Dumnezeu doreşte ca noi să fim nu numai recunoscători faţă de El, ci să fim şi milostivi faţă de semeni. În momentul în care Mântuitorul îi spune: 'vinde toate câte ai şi le împarte săracilor, şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie' (Luca 18, 22), tânărul bogat s-a întristat pentru că poseda multe averi. De fapt, Domnul Iisus Hristos descoperă în sufletul tânărului bogat o boală ascunsă. Prin urmare, El operează o intervenţie spirituală de tăiere a unei bube foarte adânci din sufletul bogatului, şi anume prea multa sa alipire de bogăţiile din lumea aceasta. Când Iisus i-a recomandat eliberarea din robia ascunsă a lăcomiei, tânărul s-a întristat pentru că i s-a propus o pierdere materială în schimbul unui câştig spiritual. Mântuitorul i-a demolat tânărului un idol ascuns, adică prea multa sa bizuire pe bogăţiile pe care le avea, sau relaţia sa pătimaşă faţă de averile materiale limitate. Bogatul acesta este mai preocupat de ceea ce are decât de ceea ce poate fi sau deveni. Pentru el verbul 'a avea' era mai preţios şi atractiv decât verbul 'a fi'. Cu toate acestea, Mântuitorul Iisus Hristos a văzut că tânărul bogat avea în suflet o căutare sinceră şi o dorinţă spirituală, aceea a vieţii veşnice. Din acest motiv, Domnul Iisus nu încearcă să-l convingă pe tânăr, ci îl lasă în această întristare de moment, dar şi să răspundă la întrebarea dacă poate sau nu să Îi urmeze Lui. Hristos Domnul nu-l mai întreabă nimic pe tânărul bogat, nu-i mai explică nimic, ci respectă în tăcere libertatea lui de a-I urma sau nu, de a împlini sau nu sfatul pe care i l-a dat. Hristos-Domnul propune, dar nu impune; recomandă, dar nu comandă schimbarea vieţii; cheamă, dar nu constrânge; fascinează, dar nu fanatizează; povăţuieşte, dar nu umileşte pe tânăr.
Numai cu ajutorul lui Dumnezeu putem împlini voia Lui
În Evanghelie vedem cât de mult preţuieşte Hristos căutarea desăvârşirii spirituale. În acest sens, Evanghelia după Sfântul Evanghelist Marcu precizează că 'Iisus l-a privit cu drag' (Marcu 10, 21) pe acest tânăr care a pus întrebarea esenţială şi cea mai matură a vieţii sale: 'Ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?' (Luca 18, 18). Pe de altă parte, Mântuitorul a văzut lupta interioară a tânărului bogat, dificultatea lui de a renunţa la ceea ce era până atunci idolul ascuns al vieţii sale, adică bogăţiile materiale.
(fragment din predică - Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române)
(26 nov 2011, 13:33:28