Viaţa creştină în pilde

Cele trei cuvinte.

Odată, un călugăr pios, care dorea să-şi îmbunătăţească necontenit viaţa duhovnicească, căzu în adâncă rugăciune şi ceru lui Dumnezeu să-i dea cuvânt de poruncă:

- "Doamne, spune-mi ce trebuie să fac, pentru a-Ţi împlini mai desăvârşit voia?"

Avu atunci călugărul o vedenie în vis, aşa. Văzu pe peretele chiliei lui în lumină de aur aceste trei cuvinte:

"Crede, împlineşte, foloseşte".

A doua zi, călugărul stătu la cugetare asupra acestor trei cuvinte prin care Dumnezeu îi răspundea la chemare.

Dar nu putea înţelege totul.

Atunci, în altă noapte, glasul lui Dumnezeu se făcu auzit duhului călugărului.

Zise aşa: Crede tot ceea ce ţi-am făcut cunoscut, împlineşte toate poruncile ce ţi-am dat şi foloseşte toate mijloacele de sfinţire pe care le-am statornicit pentru mântuirea ta.

Şi de-atunci, călugărul acela duse o viaţă intru totul plăcută lui Dumnezeu.

Cuget neînţelept. 

Un preot trecea, într-o zi, pe un drum de ţarină.

Un sătean necredincios îşi bătea boii - şi zbiera tot felul de înjurături.

Preotul îi zise:

- „De ce te osândeşti la pedeapsa veşnică?"

Omul necredincios îi răspunse:

- "Eu nu pot crede, părinte, în acestea... Căci dacă Dumnezeu a hotărât să mă scape, ori ce-aş face rău, voi fi mântuit. Şi, dimpotrivă, dacă a hotărât să fiu osândit, - orice aş face bun, degeaba este ... "

Atunci preotul îi zise:

- "Dacă este aşa cum zici, - atunci de ce te mai duci la câmp să ari şi să sameni? .. "

Omul rămase în tăcere. Părintele zise:

- "Dacă ar fi adevărat ce ai spus, atunci oricât ai ara, şi ai sămăna, dacă Dumnezeu a hotărât să nu se facă, degeaba-i munca ta, - şi, dimpotrivă, dacă Dumnezeu a hotărât să se facă, atunci nu mai e nevoie să ari şi să sameni".

Omul rămase iar fără răspuns, şi părintele grăi:

- "Nu, prietene... Dumnezeu îţi dă roadă numai dacă tu vei munci pământul - şi tot aşa, El nu-ţi va da mântuirea decât dacă îi ţii în seamă poruncile - şi nu duci o viaţă ticăloasă ... "

De atunci, omul acela s-a înţelepţit...

"Fiţi înţelepţi ca şerpii... "

Un soldat credincios, îşi puse în gând să facă cunoscut camarazilor săi pe Domnul Hristos. Cum ei nu erau în stare a primi deodată lumina adevărului, soldatul se rugă lui Dumnezeu să-i arate calea ce avea de urmat. Şi primi luminată poruncă. 

Luă aşadar o carte de poveşti şi, seara, după ce toate se sfârşeau în cazarmă, el începea să cetească celorlalţi, din această carte. Toţi ascultau cu mare plăcere.

Pe nesimţite, după o bucată de vreme, soldatul începu să le cetească nişte cărţi cu povestiri religioase, în care se vorbea despre Domnul Hristos, ca despre cel mai bun prieten al oamenilor necăjiţi. Soldaţii, fără să-şi dea seama, fură prinşi de dulceaţa povestirilor şi ascultau fermecaţi. Şi mai trecu o vreme, după care soldatul cel credincios aduse o Biblie, din care începu să cetească povestirea cea minunată si dumnezeiască.

Soldaţii nu numai că nu se împotriviră, dar cerură camaradului lor să le cetească din ce în ce mai mult din această carte.

Pe urmă, acei soldaţi deveniră cei mai buni din întregul regiment, iar când comandantul întrebă pe căpitan cui se datoreşte aceasta, acesta îi arătă o Biblie şi-i spuse: - "Această carte i-a făcut aşa ... "

"Aşază-te în calea lui ... "

Într-o zi, un om păcătos se jăluia unui credincios:

- "Dragă prietene, sunt un om pierdut..."

Cel credincios îi spuse atunci:

- "Bucură-te că eşti pierdut, dragul meu ... "

- "Cum aşa, să mă bucur?" - îi răspunse mirat păcătosul.

- "Da, fiindcă este scris în Evanghelie: "Iisus a venit să găsească pe cel pierdut ... "

- "Şi ce trebuie să fac pentru aceasta?"

- „Foarte lesne: să te aşezi în calea lui Iisus ca să te găsească".

- "Şi care-i calea lui Iisus?"

- "Este calea pe care ne-o arată Evanghelia şi Biserica lui."

(Cartea satului, viaţa creştină în pilde de Al. Lascarov-Moldovanu - sursa: http://www.parohiamacin4.org/pilde_parabole.htm)