Pentru că unii ne hulesc că ne închinăm şi cinstim icoana Mântuitorului şi a Stăpânei noastre şi încă şi a celorlalţi sfinţi şi slujitori ai lui Hristos, să audă că dintru început Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său. Pentru care motiv, oare, ne închinăm unii altora, dacă nu pentru motivul că suntem făcuţi după chipul lui Dumnezeu? După cum spune grăitorul de Dumnezeu Vasile cel prea renumit în cele dumnezeieşti, „cinstea adusă icoanei se îndreaptă spre originalul ei”. Dar originalul ei este cel înfăţişat în icoană, cel după care se face icoana. Pentru care pricină poporul mozaic se închina de jur împrejurul cortului, care purta în el icoana şi tipul celor cereşti, dar mai degrabă al întregii creaţii? Dumnezeu spune lui Moise: „Vezi vei face pe toate după chipul care ţi-a fost arătat în munte”. Heruvimii, apoi, care umbreau ilastiriul (chivotul), nu erau lucrurile mâinilor omeneşti? Ce era templul prea renumit din Ierusalim? Nu făcut de mâini şi construit prin meşteşugul oamenilor?.
Idolii păgânilor sunt de dispreţuit şi opriţi, căci erau închipuirile demonilor
Dumnezeiasca Scriptură, însă, acuză pe cei care se închină celor cioplite, dar şi pe cei care jertfesc demonilor. Jertfeau păgânii, dar jertfeau şi iudeii. Păgânii jertfeau demonilor, iar iudeii lui Dumnezeu. Jertfa păgânilor era de dispreţuit şi de condamnat; jertfa drepţilor, însă, bine primită de Dumnezeu. Noe a jertfit şi „Dumnezeu a mirosit mireasma cea cu bun miros” a bunei lui voinţe primind mireasma cea bine plăcută a bunei voinţei sale către El. Astfel idolii păgânilor sunt de dispreţuit şi opriţi, căci erau închipuirile demonilor. Pe lângă acestea cine poate să facă chipul Dumnezeului nevăzut, necorporal, necircumscris şi fără de formă? Este culmea nebuniei şi a lipsei de credinţă să înfăţişezi Dumnezeirea. Pentru acest motiv în Testamentul Vechi nu era obişnuită întrebuinţarea icoanelor. Dar când Dumnezeu, din pricina milostivirii milii Lui, s-a făcut om cu adevărat pentru mântuirea noastră şi s-a făcut om, nu cum s-a arătat lui Avraam în chip de om şi nici cum s-a arătat profeţilor, ci s-a făcut om în chip substanţial şi real — a locuit pe pământ, a petrecut cu oamenii, a făcut minuni, a suferit, a fost răstignit, a înviat, s-a înălţat şi toate acestea sau întâmplat în chip real şi a fost văzut de oameni; deci când s-au făcut acestea, s-a înfăţişat în icoană chipul Lui spre a ne aduce aminte de El şi spre a căpăta învăţătură noi, care n-am fost de faţă atunci, pentru ca fără să fi văzut, dar auzind şi crezând, să avem parte de fericirea Domnului. Dar pentru că nu toţi ştiu carte, şi nici nu se ocupă toţi cu cititul, părinţii au socotit ca să fie pictate acestea în icoane ca nişte fapte de vitejie spre a ne aduce aminte repede de ele.
(Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, Trad. Pr. D. Fecioru, Ed. Apogeticum, 2004, pp 154-156, sursa: www.cuvantortodox.ro)
(11 nov 2011, 11:23:14
Auzi "dintru început Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său", dupa care, "cine poate să facă chipul Dumnezeului nevăzut, necorporal, necircumscris şi fără de formă? Este culmea nebuniei şi a lipsei de credinţă să înfăţişezi Dumnezeirea". Pai nu spusei mai sus ca suntem cu chipul si asemanarea Lui? Daca ma pictezi pe mine, Il pictezi pe El, daca il pictezi pe Dalai Lama, tot pe El il pictezi. E ca in triunghiurile asemenea, daca intelegi ce vreau sa zic. Ca eu nu am inteles multe din traducerile tale: "Heruvimii, apoi, care umbreau ilastiriul (chivotul), nu erau lucrurile mâinilor omeneşti?" Cine, Heruvimii erau lucrurile mainilor omenesti? Sau "din pricina milostivirii milii Lui", ti se incurca mintea si se blocheaza. Pai te mai miri ca tot evul mediu a fost "un ev pierdut"?