Milostenia

Într-o zi, cu multă vreme în urmă, undeva în Anglia, o tânără femeie înfăşurată în nişte veşminte zdrenţăroase, străbătea uliţele unui sătuc, bătând din poartă în poartă şi cerând milostenie.

Nu prea avea noroc. Mulţi îi adresau vorbe de ocară, alţii asmuţeu câinii asupră-i. Alţii încă îi aruncară în poale doar coji de pâine mucegăită şi cartofi stricaţi.
Numai doi bătrânei care locuiau într-o casă micuţă de la marginea satului o poftiră în casă pe sărmana femeie.
- Şezi un pic de te încălzeşte, spuse moşul, în vreme ce soţia sa pregătea o ulcică de lapte şi o felie mare de pâine.
În timp ce femeia mânca, cei doi bătrânei o mângâiară cu câteva vorbe bune.
În ziua următoare, în acel sat se petrecu un lucru nemaipomenit. Un slujbaş regesc aduse pentru familiile din fiecare casă câte o invitaţie la palat.
Neaşteptata invitaţie tulbură tot satul, iar după-amiază toate familiile, gătite în straiele de sărbătoare, sosiră la castel.
Fură duse într-o impunătoare sală de ospeţe şi fiecăruia i se dădu un loc anume.
Când se aşezară cu toţii, servitorii în livrele începură să servească mâncarea.
De îndată, se ridică un murmur de dezaprobare şi mânie pe care nimeni nu încerca să le ascundă. În fapt, servitorii puneau sârguincioşi pe farfurii coji de cartofi, pietre şi coji de pâine mucegăită. Numai în farfuriile celor doi bătrânei, aşezaţi undeva la un colţ al mesei, puseră cu politeţe rafinate şi delicioase feluri de mâncare.
Pe neaşteptate, în sală intră tânăra femeie cu veşmintele zdrenţuite. Cu toţii amuţiră.
- Aţi găsit astăzi tocmai ceea ce mi-aţi dat mie ieri.
Îşi scoase hainele nepotrivite cu care era înveşmântată. Pe sub zdrenţe avea nişte straie aurite, presărate cu nestemate.
Era însăşi regina.

 

O altă istorioară despre milostenie
Un bogătan ajunse în rai. Primul lucru pe care îl făcu fu un tur prin piaţă unde cu uimire văzu că mărfurile erau vândute cu preţuri foarte scăzute. De îndată puse mâna pe portofel şi începu să comande cele mai frumoase lucruri pe care îi cădeau ochii.
Când trebui să plătească, întinse îngerului care vindea la tejghea un teanc mare de bancnote.
Îngerul zâmbi şi spuse:
- Îmi pare rău, dar aceşti bani aici nu au nici o valoare.
- Cum aşa? întrebă cu mirare bogătaşul.
- Aici sunt valabili doar banii care au fost dăruiţi pe pământ, răspunse îngerul.Să încercăm să nu uităm azi de comoara noastră din cer.

(sursa: www.donbosco.ro)