Între cei care au fost aproape de Domnul nostru Iisus Hristos în timpul activităţii Sale pământeşti, se remarcă anumite chipuri ale unor oameni care au înţeles din adâncul fiinţei lor că Învăţătorul pe lângă care au petrecut atâta timp, era nu doar omul lui Dumnezeu, ci chiar Fiul lui Dumnezeu! Experienţele lor spirituale unice, au ţinut să le transmită şi altor oameni, şi generaţiilor viitoare, ca pe nişte comori nepreţuite din care merită să se împărtăşească toţi oamenii. Şansa pe care au avut-o aceşti oameni, i-a determinat să fie adevăraţi mărturisitori ai adevărului întrupării Fiului lui Dumnezeu şi ai operei Sale mântuitoare.
Sfântul Luca era originar din Antiohia Siriei
Pe 18 octombrie, Biserica îl cinsteşte pe Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca. Cel de la care avem cea de-a treia Evanghelie şi Faptele Apostolilor – a cincea carte a Noului Testament. Două cărţi foarte importante pentru cunoaşterea adevărului dumnezeiesc şi a istoriei Bisericii lui Hristos Mântuitorul. Sfântul Luca era originar din Antiohia Siriei. Era un om cu o aleasă educaţie, fiind de profesie medic. Era un bun cunoscător al filosofiei, dar şi un talentat artist plastic. Toate aceste talente avea să le pună în mod strălucit în slujba credinţei creştine. În căutarea adevărului el ajunge la Ierusalim unde Îl cunoaşte pe Domnul Iisus. Apropierea de marele Învăţător i-a schimbat cu totul destinul. De la vindecarea trupească a pacienţilor săi, Luca avea să se dedice cu totul celor spirituale. Episodul de pe drumul Emausului (Luca 24,13-35), întâlnirea sa şi a prietenului Cleopa cu Domnul Iisus Cel Înviat i-a marcat profund tot restul vieţii. După Pogorârea Sfântului Duh la Cincizecime, Luca l-a urmat pe Sfântul Apostol Pavel în călătoriile sale misionare, fiindu-i un preţios ajutor în misiunea sa apostolică. De aceea a şi ţinut să ne lase ca o moştenire sfântă cele două cărţi sfinte pe care le-a scris pentru ca toţi oamenii să afle despre Mântuitorul lumii. În Epistola sa către Coloseni, Sfântul Pavel îl numeşte „Luca …doctorul iubit”(Col. 4,14). Avea să continue activitatea de propovăduire a Marelui Pavel, în cuprinsul Imperiului Roman. De la el ne-au rămas primele icoane creştine – reprezentări artistice ale unor persoane sfinte, menite să transmită sentimente de profundă evlavie în sufletele celor ce îmbrăţişau credinţa creştină. Prima icoană o înfăţişa pe Maica Domnului cu pruncul sfânt în braţe şi se numea Povăţuitoarea sau Hodigitria. Sfântul Evanghelist Luca este considerat fondatorul iconografiei creştine.
Moaştele, la Constantinopol, în biserica Sfinţilor Apostoli
A propovăduit până la o vârstă înaintată, ostenind pentru răspândirea Evangheliei lui Hristos. Moare ca un adevărat martir, fiind spânzurat în cetatea Teba din Boehtia. Moaştele sale aveau să fie aduse la Constantinopol, în biserica Sfinţilor Apostoli. În iconografia creştină, chipul Sfântului Luca este asociat cu al unui taur – imaginea celei de-a treia fiare menţionate în profeţia lui Iezechiel (1,10), simbol al rangului sacrifical şi preoţesc al Mântuitorului.
(Sursa: www.oradereligie.wordpress.com)
(18 oct 2011, 13:05:56