Boala conspiraţiei

Am citit, pe internet mai ales, dar şi prin diverse publicaţii, câteva articole care încearcă să explice relele abătute asupra lumii. La originea tuturor dezastrelor sunt aşezate organizaţii sau persoane, autoare ale unor scenarii diabolice. Şi, chiar dacă unele teorii par măcar interesante din punct de vedere literar, aproape veridice, altele sunt de-a dreptul prolixe, fabricând paradoxale văluri de ceaţă fără un scop lămurit.

Ipoteza comploturilor

Nu ştiu când a luat naştere acest fenomen. Poate atunci când a fost dovedită importanţa contraspionajului şi a furnizării de informaţii eronate, într-un mod cât mai convingător. Tot mai mulţi dintre noi, convinşi de ipoteza comploturilor, au ajuns să se considere (fără a accepta nici un argument raţional) victime şi să îşi plângă de milă.

Filmele americane, cu scenarii adaptate, eventual, după best-selleruri premiate, ne înfricoşează cu tot soiul de maşinaţiuni. De la extratereştrii ascunşi de guvern sau creatori şi conducători ai lumii până la personajele care plămădesc, netulburate, câte un Armaghedon laicizat, dejucat în ultimul moment de un cuplu obişnuit, priceput la orice, toate ne induc sentimente profunde: spaimă, nelinişte, panică, revoltă, resemnare amară etc. Şi acestea supravieţuiesc într-un colţişor ascuns de creier, neţinând cont de faptul că televizorul s-a oprit, filmul a fost relativ slab şi viaţa merge mai departe, fără a se inspira din "evenimentele" de pe micul ecran.

Depinde ce extremă a mass-media alegem

Odată cu moda "tabloidului", rentabilă, deşi dezumanizantă, presa autohtonă a început să prezinte subiectele sub acelaşi semn misterios al interminabilelor uneltiri. Oscilând între monden şi politic, asistăm la întorsături subliniate cu grijă demne de cele mai complexe telenovele. Multe vedete apărute peste noapte dovedesc, se pare, o inimaginabilă măiestrie în arta conspiraţiei, fiind demascate de fotografii sau cameramani aflaţi, din întâmplare, la locul potrivit. Cele mai multe demascări de acest gen au ca rezultat o seamă de imagini interzise minorilor, dar, tot din întâmplare, desigur, foarte profitabile.

Zilnic se succed nenumărate comploturi, abil puse la cale de unii ori de alţii. Depinde ce extremă a mass-media alegem pentru informare: pro sau contra... Dacă dorim să primim doar ştirile, imparţial, avem de căutat şi de citit cu atenţie printre rânduri. Căci, cu argumentele potrivite, presa, numită cândva "câinele de pază al democraţiei", poate deveni de o blândeţe suspectă.

Aparenţe

Molipsiţi de acest microb al conspiraţiilor existente peste tot, mulţi dintre conaţionalii noştri au căpătat un comportament cel puţin ciudat. După o banală discuţie cu vecinii, prietenii sau cunoscuţii, îşi pun problema dacă nu cumva partenerii de conversaţie le-au strecurat vreun mesaj criptat, parte a unui plan elaborat de a-i umili sau de a le face rău. Începem să vedem oriunde elemente ameninţătoare, atât de multe, încât ne distrag atenţia de la ceea ce este îndreptat, cu adevărat, împotriva noastră.

Adesea, se profită de noi şi de buna noastră credinţă

Strecurate insidios în viaţa de zi cu zi, aceste idei ne devin atât de familiare, încât începem să credem că ne aparţin în totalitate, ca rod al propriei raţiuni. Adesea, se profită de noi şi de buna noastră credinţă, în scopuri, probabil, comerciale. Nu am putut să nu remarc, de exemplu, că pe site-ul unui post de televiziune apar, într-un ritm cotidian, ştiri negative referitoare la Biserică şi la membrii ei. În lipsă de materiale, se apelează şi la articole referitoare la creştinism, în general. Toate, însă, tratate în aşa fel, încât par atacuri bine puse la punct. Suita de articole poate reprezenta un plan abil, o uneltire având ca scop decredibilizarea unei instituţii. Nu prea am încredere în teoriile conspiraţiei, deci consider că este o simplă coincidenţă, prelungită la un nivel foarte îndepărtat de ceea ce ar trebui să însemne deontologia jurnalistică.

(Pr. Alexandru Pripon, Ziarul Lumina)