„Rugăciunea inimii” pentru toţi

De ce isihasmul pentru toţi?

1. Este rugăciunea pentru a contracara josniciile care vin din partea multor curente magice, spiritiste, yoghine, paraspihologice, paranormale, bahai, mormoni, a religiilor orientale budhiste, hinduiste, sataniste etc.

2. Pentru ca tineretul creştin să cunoască valorile ortodoxiei, să fie feriţi de a cădea pradă tuturor josniciilor.

3. Pentru a se putea feri de rătăcirile sectare.

4. Pentru a cultiva evlavia dreptei credinţe în care au fost botezaţi.

5. Pentru a fi informaţi bine că mântuirea o avem numai prin Iisus Hristos, Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu, şi nu prin practicile yoghine şi ale concepţiilor religiilor păgâne.

6. Pentru că tot creştinul are acces la mijloacele de cultivare a evlaviei creştine, să se realizeze prin ascensiune pe treptele desăvârşirii spirituale.

7. Să se înţeleagă că practica rugăciunii isihaste nu este un monopol al celor suspuşi şi că e vremea să o facem accesibilă pentru toţi, că seva, apa cea vie a învăţăturii Evangheliei, să circule deopotrivă în tot trupul tainic al lui Hristos.

8. E vremea ca principiile Evangheliei să se coboare în toate compartimentele vieţii umane: în cultură, ştiinţă, politică, artă, cu atât mai mul, în viaţa morală a societăţii umane.

9. După o înstrăinare de la viaţa religioasă, pe care a adus-o păgânismul materialist, când Dumnezeu Şi-a arătat faţa către noi, prin Iisus Biruitorul, ni se cuvine să strigăm toţi cu bucurie: „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne (mântuieşte-ne) de tirania celui viclean”.

Rugăciunea lui Iisus în practica isihasmului

Motivaţi de practica falşilor instructori şi practicanţi ai isihasmului (rugăciunea inimii), influenţaţi de religiile orientale: budistă, hinduistă şi practici yoghine, venim cu o prezentare a dreptei învăţături despre isihasmul ce aparţine exclusiv Bisericii Creştin Ortodoxe. (Pr. Dr. D. Stăniloaie, „Istoria isihasmului”).

Practic şi pe scurt, pentru începători. Prima condiţie:

„Împacă-te cu aproapele tău…” (Mat. 5,23- 25.) Cu privire la loc: este biserica şi camera ta. „Tu când te rogi, intri în camera ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns…” (Mat. 6.6.)

În linişte totală. În singurătate. Totodată, se înţelege şi interiorizarea în rugăciune care să-şi găsească trăire în suflet cu sârguinţă, în minte cu înţelegere, şi în inimă cu simţire afectivă; cum zice Domnul: „împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” (Luca. 27, 21.) Cum să ne rugăm? Domnul Iisus ne învaţă „Aşa să vă rugaţi: „Tatăl nostru…”

Deci, zicem la început de rugăciune Tatăl nostru…şi apoi:

„Rugaţi-vă neîncetat” (Sf. Ap. Pavel, Tes. 5.17.)

Urmează partea tehnică. Luăm poziţia în genunchi sau pe un

scăunel (înălţimea - ca la 30 cm.), şi începem să rostim rugăciunea lui Iisus (rugăciunea pustnicului) cu mintea coborând în inimă (deasupra inimii) zisă rar, în ritmul inimii, astfel: „Doamne-Iisuse-Hristoase - Fiul lui Dumnezeu- mântuieşte-mă pe mine păcătosul”, zisă cu căinţă

şi smerenie (căci păcătoşi suntem), concentraţi numai la aceste

cuvinte, ce le zicem cu înţelegere şi nu gândim nimic altceva (nici bune, cu atât mai mult la cele rele). În timpul exerciţiului de rugăciune încetează orice mişcare. Nu căutaţi senzaţionalul. Fereşte-te de orice vedenii şi vise care vin de la diavolul. Durata exerciţiului pentru începători: 10- 15 minute.

Efectul: ne cultivăm voinţa, ne dă tărie sufletească, se face simţită

lucrarea Harului dumnezeiesc, că ne încinge cu putere de sus.

1) Ne despătimim. Adică ne izbăvim de vicii: ură, vrajbă, invidie, nerăbdare, răzbunare, beţie, lăcomie, desfrâu, zgârcenie, clevetire, vorbire în deşert… etc.

2) Despătimirea de imaginea păcatelor, care persistă încă în

minte şi simţuri, de care încă trebuie să ne curăţim, stăruind în rugăciune.

3) Starea de iluminare, stadiu în care Harul lui Dumnezeu se

face simţit cu putere şi rămâne în noi, curăţindu-ne de zgura, cum zice Sf. Ap. Pavel: „…şi Duhul vine în ajutorul slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci însuşi Duhul se roagă pentru noi „cu suspine negrăite” (Rom. 8,26.) Astfel se realizează acea

pace (isihie) în întreagă fiinţa noastră. După exerciţiul de rugăciune zilnică, în cursul zilei, ori de câte ori ne vom aduce aminte, vom zice rugăciunea: Doamne Iisuse. Iar când ne vom ruga, citind rugăciuni şi psalmi, să ne coborâm cu mintea în inimă, ca şi mintea să se

roage. Iar Domnul prin Duhul Său zice: „Iată, Eu stau la uşă şi bat; de-mi va auzi cineva glasul şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine” (Apoc. 3,20.; Ioan 14,23.) Astfel, cel mort cu duhul înviază, cel întinat cu ştiinţa se curăţeşte, cel pierdut se mântuieşte (Acatistul Sf. Treimi).

Această practică a rugăciunii lui Iisus se recomandă fiecărui creştin, de vrea să-şi mântuiască sufletul său. Nimeni să nu zică: Nu încep, pentru că eu nu voi putea realiza sută la sută. Dumnezeu te va primi şi cu şaizeci la sută. Ba chiar şi cu treizeci la sută. Exemplu: Pilda Talanţilor; Pilda Semănătorului; Pilda cu lucrătorii viei.

(sursa: http://bibliotecaonline.files.wordpress.com)