Părintele Proclu: „Anii durerilor au început”

„Le-am spus la mulţi căamu toţi diavolii au ieşit din iad, sunt pe faţa pământului.Odată a venitun autobuz la Mânăstirea Sihăstria cu oameni îndrăciţi. S-a întâmplat că, în timpul acela, să fie vreo 4-5 ani de atunci, eram şi eu acolo.Şi am văzut cum ieşea din cursa aceea fiecare om chinuit de duhuri şi când ieşeau ei, eu mă simţeam ca la gura iadului.Era acolo cineva care se vindecase prin Sfântul Maslu, prin rugăciune, prin smerenie şi post de duhuri rele şi omul acela îi adunase pe toţi ca să-i aducă la mănăstire. Omul acela o zis aşa: „Vezi lumea asta, numai şoferul nu-i îndrăcit, încolo toţi sunt îndrăciţi. I-am adus la Sfântul Maslu”. Şi eu am zis: „Vai de mine, ce s-a întâmplat?

Nenorocire mare, că-i iad pe faţa pământului, dacă îi chinuie aşa de grozav”. Şi el a răspuns:

„Toţi aceştia avem crime, avorturi...” şi a spus o mulţime de păcate pe care le săvârşiseră aceia. „Ce zici, ne va mântui Dumnezeu sau nu?”. Eu i-am spus: „Hristos a venit pentru cei păcătoşi dintre care cel dintâi sunt eu”. Apoi i-am sfătuit cumsă se mărturisească, pentru că persoanele care au duhuri obişnuiesc să dea vina pe altul, că, uite, eu din cauza cutăruia sufăr, că cineva a trimis duhurile cu vrăji şi au intrat în mine şi mă chinuie. Le-am răspuns că nu trebuie să mai spună vorba asta, ci să spună aşa: „Pentru păcatele mele!”Cănu-i mai mare vrăjitorul ca Dumnezeu,darDuhul Sfânt aşa ne ajută, pe măsura smereniei. Şi orice i s-ar întâmpla omului, să zică aşa:

„Pentru păcatele mele!”Să nu zic niciodată că din cauza cutăruia eu sufăr, nu, pentru că, despun aşa, atunci ispitele se îndelungă, Duhul Sfânt vine cu întârziere sau defel, dacă n-amsmerenie. Şi voi fi pedepsit şi chinuit de duhuri, că Dumnezeu nu mă va ajuta şi le îngăduie să mă muncească. Cu cât dau vina pe mine, cu cât mă smeresc şi caut să fac rugăciune tot timpul, începe să mă ajute.

Dacă adorm cu mintea împrăştiată, foarte puţin mă ajută sau defel. Secretul aicea stă: un creştin, ori un călugăr, ori un preot care are năcazuri,acela va reuşi care doreşte să adoarmă cu mintea în

rugăciune. Dacă eu m-am rugat zi şi noapte, iar când m-am culcat, am adormit cu mintea în altă parte, degeaba m-am ostenit.Totodată trebuie să mă învăţ a ierta”.