Câtă credinţă mai e în Europa (2) Mai e Rusia ortodoxă?

Stiliştii şi unii creştini şi preoţi din Republica Moldova afiliaţi Moscovei caută să ne convingă de faptul că au o credinţă "mai adevărată" decât a noastră, aducând în discuţie argumentul "marii Rusii ortodoxe", care ar face din noi, cei care am schimbat calendarul ca să îndreptăm eroarea care s-a acumulat în decursul vremii, o eroare pur matematică, o minoritate în comparație cu ortodocșii care nu au modificat calendarul. Dar, dragilor, Rusia mai e ortodoxă doar cu numele. Între cele o sută cincizeci de milioane de locuitori ai Rusiei doar 7% mai sunt credincioşi practicanţi, iar o parte dintre aceştia nu sunt creştini. Ca să înţelegeţi exact: oricât e Rusia de mare, în ea sunt de două ori mai puţini creştini practicanţi decât în Polonia, unde jumătate dintre locuitori merg săptămânal la biserică. Adică, potrivit sondajelor, sunt aproximativ zece milioane de creştini practicanţi în Rusia şi aproximativ douăzeci de milioane în Polonia.

În contextul acestei discuţii ar merita să ne întrebăm şi de ce e Polonia singurul stat european care nu a fost lovit de criză. Oare nu e asta o răsplată pentru credinţa şi rugăciunile oamenilor de acolo şi pentru cele două-trei ore pe care le petrec săptămânal la biserică?

Aşadar, e frumos să lăudăm ortodoxia pe stil vechi, dar înainte să o facem trebuie să ştim că, deşi sunt de patru ori mai mulţi ortodocşi botezaţi în biserici care ţin "stilul vechi", probabil că sunt la fel de mulţi practicanţi în bisericile care ţin "stilul nou". Asta dacă în Ucraina situaţia nu diferă mult de cea din Rusia (şi s-ar putea să nu difere, pentru că şi acolo au fost aceleaşi condiţii "socio-istorice").  Pentru că la greci, la bulgari şi la noi încă mai sunt procente semnificative din populaţie, de ordinul unui sfert din întreg, care se duc săptămânal la biserică.

Aşadar, numărul de ortodocşi practicanţi români, bulgari, greci georgieni şi ciprioţi, ar putea fi la fel de mare decât numărul de ortodocşi practicanţi ruşi, ucraineni, basarabeni, armeni şi sârbi. 

Poate că se vor găsi oameni care să caute un nod în papura celor spuse de mine şi să-mi reproşeze că nu fac distincţia între Rusia europeană şi Rusia asiatică. Dar să fim serioşi: câţi oameni trăiesc în Siberia?

Din păcate, după 70 de ani de comunism, Rusia a ajuns oaia neagră a ortodoxiei. Iar în viitorul apropiat lucrurile se pot schimba doar printr-o minune de la Dumnezeu, pentru că odată aleasă "calea cea largă", a plăcerilor lumeşti, greu se mai rup oamenii din ea. Iar dacă nu ai şansa măcar a unui bunic care să fie creştin practicant, chiar în faţa unor necazuri care te împing spre Dumnezeu, cine ştie ce cale alegi...

Rusia nu mai e ortodoxă. Suntem, pe o axă a credinţei încă pâlpâitoare care brăzdează Europa din sudul Italiei şi al Greciei până în nordul Poloniei, între două prăpăstii de necredinţă. Misionarii pe care i-au trimis bisericile creştine în Asia, Africa sau Oceania ar trebui să se întoarcă acasă. (de Marius Ianuş)