„Din Imnele iubirii dumnezeiești / Sfântul Simeon Noul Teolog

Imnul XVI

„Că nu e de dorit şi de poftit decât dumnezeirea, de care cel ce s-a împărtăşit, s-a făcut părtaş de toate bunătăţile...”

O, care este existenţa ascunsă întregii zidiri

şi care e lumina spirituală care nu e văzută de nimeni

şi care e bogăţia cea mare, pe care n-a putut s-o afle

sau s-o posede cu totul cineva în lume ?

Ea este de fapt tuturor de nesesizat şi neîncăpută în lume,

dar mai dorită şi mai poftită decât toată lumea,

O, care este existenţa ascunsă întregii zidiri

şi care e lumina spirituală care nu e văzută de nimeni

şi care e bogăţia cea mare, pe care n-a putut s-o afle

sau s-o posede cu totul cineva în lume?

Ea este de fapt tuturor de nesesizat şi neîncăpută în lume,

dar mai dorită şi mai poftită decât toată lumea,

întrucât Dumnezeu depăşeşte cele văzute pe care le-a creat El Însuşi.

Prin aceasta sunt rănit de iubirea lui

şi întrucât nu mi se face văzut,

cugetarea mea se usucă,

îmi arde mintea şi inima şi suspin.

Umblu şi caut cu aprindere ici şi colo

şi nicăieri pe Cel iubit de sufletul meu.

Privesc adesea împrejur ca să văd pe Doritul meu

şi Acela ca nevăzut, nu se arată nicidecum.

Dar când încep să plâng ca un lipsit de nădejde,

atunci se face văzut şi mă vede. Cel ce vede toate.

Atunci sunt uimit, minunându-mă de bunul chip al frumuseţii Lui

şi că, deschizând cerurile, Ziditorul s-a aplecat

şi mi-a dăruit slava negrăită şi minunată.

Şi cine va ajunge mai aproape de El,

sau cum va fi urcat altul spre nemăsurata înălţime?

Cugetând eu, El se află înăuntrul meu,

strălucind înăuntrul ticăloasei mele inimi,

învăluindu-mă din toate părţile de o strălucire nemuritoare

şi luminând toate mădularele mele cu razele Lui.

Pătrunzându-mă întreg, mă îmbrăţişează întreg,

se dă pe Sine întreg mie, nevrednicului,

şi sunt umplut de iubirea şi de frumuseţea Lui

şi mă umplu de dulceaţa dumnezeirii.

Mă împărtăşesc de lumină, particip şi la slavă

şi-mi luminează faţa, ca şi a Celui Iubit al meu.

Şi toate mădularele mele se fac purtătoare de lumină.

Devin atunci mai frumos ca cei frumoşi,

mai bogat decât cei bogaţi, mai puternic ca toţi cei puternici;

sunt mai puternic şi mai mare decât împăraţii

şi mai cinstit decât toate cele ce se văd,

nu numaidecât pământul şi cele de pe pământ,

ci şi decât cerul şi toate cele din cer,

având pe Ziditorul tuturor,

Căruia se cuvine slava şi cinstea în veci. Amin.

(sursa: www.lacasuriliterare.com)