Sărbători şi tradiţii

La sfârşitul acestei săptămâni, pe 17 aprilie, creştinii ortodocşi sărbătoresc Floriile, cea mai importantă sărbătoare ce vesteşte Paştele.
 

Duminica Stîlparilor
În lucrarea „Zile şi mituri. Calendarul ţăranului român“, Ion Ghinoiu observă că, în timpurile vechi, sărbătoarea cu acest nume era dedicată zeiţei romane a florilor, Flora, creştinii suprapunând acestei figuri evenimentul Intrării Domnului în Ierusalim. Este primul praznic împărătesc cu dată mobilă, numit şi Duminica Stâlparilor, popular Florii sau Flurii. Numele derivă din latinescul Floralia, sărbătoare a vegetaţiei.

Prima consemnare, în secolul al IV-lea
Prima menţiune a sărbătorii la Ierusalim datează din secolul al IV-lea şi este consemnată în amintirile de călătorie ale pelerinei Egeria. Prăznuirea se face numai duminica, asemenea sărbătorii Paştilor. La români, importanţa sărbătorii este sporită de interdicţiile de muncă şi sacrificiul ritual al peştelui, denumit „Dezlegarea la peşte“. Pentru creştini, peştele - ihtios în greacă - este un simbol hristic. La semnificaţia veche, de reînviere a naturii, s-au adăugat funcţii şi semnificaţii noi, legate de cultul moşilor şi strămoşilor, pomeni, curăţarea mormintelor etc.

Legenda spune
Legenda spune că, în timpurile în care Iisus era răstignit pe cruce, Maica Domnului, plângând, şi-a pus opinci de fier, a luat un toiag de oţel şi a plecat să-şi găsească fiul. Pe drum, a ajuns la o apă şi a rugat o salcie să-i facă punte. Pentru aceasta, a binecuvântat-o să nu poată fi făcuţi cărbuni din lemnul ei şi să fie dusă în fiecare an la biserica de Florii. De aceea, în această zi, oamenii duc la biserică flori şi ramuri de salcie, pentru a fi sfinţite. Cu ramurile de salcie, simbol al primăverii şi al fertilităţii, se ating vitele şi copiii mici, ca să crească şi să înflorească precum salcia. Ramurile sfinţite se pun apoi la icoane sau deasupra uşii şi sunt folosite în timpul anului, ca leac împotriva bolilor sau ca mijloc de apărare împotriva dezastrelor naturii. Cine se încinge peste mijloc cu salcie sfinţită va fi ferit de dureri, iar cine înghite în această zi trei mâţişori de salcie sfinţită nu va suferi de dureri de gât.

De Florii, masa trebuie să fie întinsă
Salcia se foloseşte şi în scopuri comerciale: animalele, înainte de a fi duse la târg la vânzare, trebuie atinse cu salcia, pentru a atrage cumpărătorii. Mâţişorii se folosesc pentru a îndepărta furtunile şi grindina. Vara, când vremea este urâtă, se pun mâţişori pe foc, pentru ca fumul acestora să alunge trăsnetele şi fulgerele. Se spune că cine înghite un mâţişor sfinţit va fi sănătos şi uşor ca şi florile de salcie. În această zi nu se munceşte, iar masa trebuie să fie întinsă tot timpul. Se mănâncă peşte, fiind dezlegare de peşte. Este şi o zi de pomenire a morţilor, când se curăţă mormintele şi se pun ramuri de salcie pe acestea. Se spune că în această zi morţii aşteaptă la porţile raiului. În legătură cu prevederile meteorologice, se spune că dacă se aud broaştele cântând până la Florii, vara care urmează va fi frumoasă. Se mai spune că aşa cum e vremea de Florii, aşa va fi şi de Paşte.

Floriile în lume
În unele zone ale ţării, în ziua de Florii se scoate mărţişorul făcut cadou la 1 martie şi se agaţă într-un măceş sau într-un pom înflorit, se aerisesc hainele etc. Arabii aprind candele, împodobite cu flori, pe care le pun printre frunze de palmier, iar grecii împletesc cruci din tulpini. La popoarele slave este obiceiul ca cei apropiaţi să îşi dăruiască ramuri de salcie în această zi. Adaptările se datorează condiţiilor diferite în care trăiesc popoarele, dar esenţa vegetală este aceeaşi. Semnificaţia creştină a acestei zile este una foarte puternică, reprezentări ale lui Hristos intrând în oraş călare pe un măgar întâlnindu-se frecvent în pictură.

Obiceiuri de Florii
De Florii, elementele creştine şi precreştine se îmbină în mod fericit, rezultând tradiţii şi obiceiuri extrem de pitoreşti.

Tradiţia mai spune că aşa cum va fi vremea de Florii, aşa va fi şi în prima zi de Paşti.

• Cel care se împărtăşeşte de Florii are mari şanse să i se împlinească orice dorinţă îşi va pune când se apropie de preot.
• Acum se aerisesc hainele şi zestrea.
• Înaintea marii sărbători, fetele mari din Banat şi Transilvania obişnuiesc să pună o oglindă şi o cămaşă curată sub un păr altoit. După răsăritul soarelui le iau şi le folosesc în farmecele de dragoste şi sănătate.
• La miezul nopţii se fierbe busuioc în apă. Se pun canafi de la prapurile folosite la înmorântarea unei fete mari, iar dimineaţa fetele se spală pe cap cu această fiertură, ca să le crească părul frumos şi strălucitor ca firele de la prapuri. Ce rămâne se toarnă la rădăcina unui păr în speranţa că băieţii se vor uita după ele, ca după un copac înflorit.
• Dacă cineva îndrăzneşte să se spele pe cap chiar în ziua de Florii, fără apă descântată şi sfinţită, riscă să albească.
• Se dau câteva ramuri de salcie la vite ca să mănânce, iar livezile şi viile sunt împodobite ca să dea roade bogate.

(www.traditii.ro)