Postul este o „cheltuială”, dar de voinţă

"A posti este cel mai ieftin şi mai sănătos, pentru că mâncarea de post este, în primul rând, rugăciunea, vorbirea zilnică cu Hristos. Rugăciunea este mâncarea duhovnicească, ce te ajută, te satură şi îţi împlineşte pofta trupului. E un lucru extraordinar, pe care îl remarcă imediat cei care se dedică postului: faptul că, pentru a fi sănătoşi, şi trupeşte, şi sufleteşte, avem nevoie nu doar de hrană, ci şi de rugăciune, de nădejde şi de credinţa în Dumnezeu, Cel care ne dă sănătate şi ne mântuieşte. Ajungi să înţelegi că aceste vorbe nu sunt nişte clişee, ci nişte realităţi", spune părintele protosinghel Valerian Radu de la Catedrala mitropolitană din Iaşi.

Postul „la modă”?

În lumea părinţilor şi a bunicilor noştri, la care ne raportăm, de multe ori, ca la un reper al vieţii autentice şi al păstrării tradiţiilor creştine, intrarea în post însemna o etapă firească a vieţii. Astăzi, însă, postul provoacă unora dintre noi reale sentimente de îngrijorare. Motivele invocate în astfel de cazuri sunt "lipsa diversităţii alimentare din timpul postului", imposibilitatea de a mai reveni la "un stil de viaţă arhaic", sau nocivitatea aşa-numitelor produse de post cu gust "de dulce". În ultimă instanţă, se apelează la pragmatismul nostru şi ni se adresează întrebarea "la modă" astăzi: "Dar cât ne costă să postim?".

Calitatea produselor de post

Din acest punct de vedere, trebuie făcută, încă de la început, o precizare. Postul este, înainte de toate, o formă de pocăinţă, de înfrânare a poftelor iraţionale ale trupului şi de întărire a voinţei. Preţul sau calitatea produselor de post "cu gust de dulce" de pe rafturile magazinelor nu au nici o legătură cu tradiţia creştină a postului, născută cu mult înainte ca industria alimentară să-şi pună problema inventării unor surogate, pentru a preveni scăderea vânzărilor în timpul perioadelor de post.

Astfel de produse nu sunt nici recomandate, dar nici nu sunt interzise credincioşilor de Biserică. Totuşi, există în Biserică şi opinii clar exprimate pe acest subiect: "Dacă vom merge undeva şi vom fi serviţi doar cu produse de post cu gust de mâncare de dulce, putem mânca. Dacă vreodată nu avem ce mânca decât pate de post, vom mânca pate de post. Dar postul, dacă vrem să însemne şi sănătate, şi curăţare trupească, trebuie ţinut într-un anumit fel. Pentru că una este să mănânci urzici proaspete, care fac atât de mult bine sângelui şi ficatului, şi alta e să mănânci salam de post", spune părintele Nicolae Tănase de la Valea Plopului.

Drumul spre mântuire

La rândul său, părintele protosinghel Valerian Radu de la Catedrala mitropolitană din Iaşi subliniază faptul că diferenţele dintre noi, ca oameni, se văd şi atunci când primim lucrarea Bisericii, despre care spune că trebuie făcută cu îngăduinţă. "Unii dintre noi pot trăi doar cu pâine şi apă tot postul, alţii doar cu fructe şi legume. Sunt şi oameni, mai adânciţi în patimă sau care nu au postit niciodată, cărora le este foarte greu să se abţină de la anumite mâncăruri. În cazul lor, este mai puţin important dacă se ajută cu astfel de produse de post cu gust de dulce, atât timp cât se străduiesc să păşească pe calea spre mântuire", spune părintele Valerian Radu.

"Postul are o bucurie a lui"

În ceea ce priveşte aşa-zisa lipsă a diversităţii alimentare în post, subliniată uneori prin constatarea ironică că "doar cu cartofi şi cu fasole nu se poate trăi", combinaţiile de alimente posibile sunt, pe cât de variate, pe atât de sănătoase şi revitalizante pentru organism.

În privinţa mai nou-invocatului "cost financiar al postului", suntem liberi să alegem, după ştiinţa şi posibilităţile fiecăruia dintre noi. Dar este bine să reţinem ideea subliniată mai sus: postul este o formă de pocăinţă, de înfrânare a poftelor trupului şi de întărire a voinţei. Părinţii Filocaliei chiar ne spun adesea că prin post nu căutăm să omorâm trupul, ci patimile.

Realitatea e că nu preţul, calitatea sau lipsa diversităţii alimentare reprezintă adevăratele piedici în calea postului, ci ruperea de tradiţia creştină, incapacitatea de a înţelege postul cu toate beneficiile lui şi, nu mai puţin important, lipsa voinţei.

"A posti este cel mai ieftin. Mâncarea de post este, în primul rând, rugăciunea, vorbirea zilnică cu Hristos. Este mâncarea duhovnicească, care te ajută, te satură şi îţi împlineşte pofta trupului. E un lucru extraordinar, pe care îl remarcă imediat cei care se dedică postului: că pentru a fi sănătoşi, şi trupeşte şi sufleteşte, avem nevoie nu doar de hrană, ci şi de rugăciune, de nădejde şi de credinţa în Dumnezeu, Cel care ne dă sănătate şi ne mântuieşte. Ajungi să înţelegi că aceste vorbe nu sunt nişte clişee, ci nişte realităţi.

Numai când dai sens duhovnicesc postului, când începi lupta cu tine şi cu pornirile care încearcă să ne scoată din omenitate, ţi se pare "costisitor" postul. Când medicul îţi spune că trebuie să te abţii de la o serie de alimente, pentru că altfel va fi rău pentru tine, nu îţi mai pui problema eforturilor financiare şi de voinţă pe care trebuie să le faci, pentru că îţi este frică de starea de boală. Dar când eşti învăţat că este bine să ţii post, atât pentru suflet, cât şi pentru trupul tău, care se curăţă, astfel, de toxine, începi să îţi pui problema costurilor, a lipsei diversităţii alimentare şi a altora asemenea", spune protosinghelul Valeriu Radu.

"Sunt oameni care au servicii foarte solicitante, care călătoresc mult şi mănâncă pe unde apucă. Este de înţeles că le va fi mai greu să postească, în comparaţie cu cineva care îşi duce viaţa într-o mănăstire, spre exemplu. Dar acest lucru nu trebuie să ne împiedice sau să ne descurajeze, pentru că postul nu trebuie privit ca pe o corvoadă, ci ca pe un prilej de curăţare sufletească şi trupească, chiar ca pe un prilej de a ajunge la sentimentul de bucurie. Postul are o bucurie a lui, iar dacă reuşim să postim cu inima veselă, încununăm tot acest efort", spune şi stavrofora Sofia Bordeianu, stareţa Mănăstirii Frumoasa din Iaşi.

(Bogdan CRONŢ, sursa: www.ziarullumina.ro)