Criza familiei şi speranţele de depăşire a ei

Totdeauna au existat crize în familii. Astăzi familia naturală, tradiţională se află în criză, în mutaţie spre un viitor confuz şi incert, astfel încă această stare a familiei în general este percepută ca simptome ale crizei civilizaţiei occidentale, o criză a societăţii contemporane însăşi.

Cauzele care contribuie la dezintegrarea familiei în societatea contemporană se prezintă sub mai multe aspecte. Mai întâi este vorba de individualismul care determină membrii familiei şi interesul personal deasupra celui familial şi contribuie la dizolvarea vieţii de familie prin căutarea plăcerii erotice, prin lipsa de interes faţă de copii, sau prin abandonul lor, prin violenţa părinţilor faţă de copii, a părinţilor între ei sau a copiilor faţă de părinţi, prin scăderea natalităţii provocată de contraceptive sau de numărul foarte mare de avorturi, care constituie un adevărat măcel al inocenţilor.

Consecinţele globalizării

În ultimii ani au apărut şi modele de familii alternative, consensuale monoparentale sau de alte orientări, care nu ţin seama de legătura firească a căsătoriei dintre bărbat şi femeie. Se practică chiar şi colectivismul sexual, care transformă omul în sclavul instinctelor dereglate de păcat.

Copiii sunt transformaţi adesea în instrumente menite să risipească solitudinea cuplurilor de acelaşi sex, iar embrionul uman este scos din mediul lui natural pentru a putea fi transformat în obiect al manipulării genetice, care subminează fiinţa umană şi familia.

Se observă tot mai mult azi un accentuat proces de globalizare care nu mai vede în comunitatea internaţională o familie de popoare ci un spaţiu destinat schimburilor economice şi financiare, care ignoră identitatea popoarelor şi pe cea a familiei. Toate acestea induc dezintegrarea familiei, provocată de absenţa dimensiunii spirituale, care lipseşte familia de trăinicia coeziunii ei interioare.

Hristos poate schimba criza într-o speranţă nouă

Criza familiei de azi nu poate fi totuşi mai puternică decât binecuvântarea lui Dumnezeu Creatorul care a zis: “Creşteţi şi vă înmulţiţi, umpleţi pământul şi-l stăpâniţi” (Fac. 1,28). În ciuda multor păcate şi primejdii abătute asupra neamului omenesc, totuşi familia a fost instituţia cea mai stabilă în istorie.

În acest sens, deja în antichitate, după cum arată Aristotel, familia era recunoscută ca fiind instituţia socială primară şi fundamentală, anterioară şi superioară Statului, contribuind în mod eficace la bunătatea societăţii însăşi.

Mai mult, binecuvântarea familiei de către Domnul nostru Iisus Hristos la nunta din Cana Galileii – de a ajuta familia la nevoie, constituie pentru noi o puternică bază a nădejdii creştine. Hristos care a schimbat apa în vin poate schimba criza într-o speranţă nouă, poate aduce bucurie acolo unde ameninţă lipsurile şi tristeţea.

Sfinţii Părinţi făcând referire la aceste aspecte susţin că baza căsătoriei, a familiei este credinţa statornică în Dumnezeu şi în adevărurile Sale revelate, care au puterea de a transforma lăuntric viaţa omului.[1]

·        Fiecare soţ trebuie să-şi dea silinţa să facă din căsătoria sa o căsătorie model

Sfântul Ioan Gură de Aur nu ezită să dea sfaturi de recomandări practice, privind convieţuirea soţilor, dovedind o cunoaştere profundă a familiei. Cu mult tact el îndeamnă astfel pe soţi: “probează-ţi convieţuirea cu ea în mod sincer, sileşte-te de a sta mai mult în casă, pentru dânsa decât în târg; prefer-o înaintea tuturor prietenilor şi chiar copiilor ce-i naşte; dar şi pe aceştia tu să-i iubeşti pentru dânsa”.[2]

“Familia este în concepţia hrisostomică, o şcoală a deprinderii virtuţilor de către soţi, mediul desăvârşirii creştine. La temelia vieţii de comuniune, rădăcina existenţei noastre sufleteşti trebuie să fie gândul curat”.[3]

Sfântul Ioan Gură de Aur spune că fiecare soţ trebuie să-şi dea silinţa să facă din căsătoria sa o căsătorie model şi fericeşte pe cei care pun început bun vieţii lor de familie. “Cel care face început de drum bun, acela este pricina şi pentru faptele altora şi primeşte o îndoită plată: şi pentru cele săvârşite de el şi pentru că a îndrumat pe alţii pe această cale”.[4]

Pr. Augustin DANALACHE

Parohia „Sf. Gheorghe” - Burdujeni