Un urcuş pe Muntele Credinţei

Ortodocşii practicanţi au aceleaşi cuvinte ca şi cei nepracticanţi. Aşa că să nu te miri dacă o fată cu ochelari fumurii, tocmai ieşită dintr-o cafenea de unde răsună o muzică înfoiată de mesaje păcătoase, îţi va spune într-o discuţie religioasă aceleaşi vorbe pe care ţi le-ar spune un preot.

Cum se poate aşa ceva?, veţi întreba, miraţi, poate. Ei bine, amândoi vorbesc despre acelaşi lucru şi, dacă nu se întâmplă ca vreunul dintre ei să fie robit de diavol, amândoi îţi vor spune adevărul, pentru că sămânţa adevărului e sădită, dimpreună cu Duhul Sfânt, în amândoi. Doar perspectiva şi faptele lor diferă.

O tânără femeie care, în timp ce îşi calcă o bluză mult prea decoltată şi poartă o convorbire la telefon cu una dintre bunici, priveşte la televizor o emisiune despre Muntele X, reţine despre muntele acesta că este abrupt, abundent şi frumos împădurit şi plin de ghebe în toamnele ploioase. Ea a reţinut asta vag, cumva întâmplător, fără să îşi fi propus să o facă. Bunica ei îi povestea ceva plictisitor.

Dacă îl vei întreba şi pe un om al muntelui care cunoaşte zona în care e muntele X ce crede despre acesta, el îţi va spune exact ce ţi-ar spune şi femeia care călca o bluză deocheată: “e abrupt, frumos şi bogat împădurit şi plin de ghebe în toamnele ploioase”. Cel mai probabil se va mulţumi cu atât, considerând că ţi-a satisfăcut curiozitatea şi nu are sens să intre în amănunte, greu exprimabile, de altfel.

Diferenţa dintre montagnard şi femeia care calcă bluza e că tânărul excursionist a urcat de 24 de ori muntele X, pe care femeia l-a văzut doar la televizor. El ştie cum se lasă valurile ceţei în cutare văioagă a lui, are încă în nări mirosul frunzelor roşietice de fag din covorul aşternut între copaci la poalele muntelui, ştie unde e izvorul unde face popas de fiecare dată când urcă şi a făcut nenumărate poze din vârful muntelui, poze în care a surprins peisajele nemaipomenite ale împrejurimilor, care fac deliciul anumitor utilizatori de internet, şi ei pasionaţi de munte.

Aşa stau lucrurile şi cu ortodoxul practicant în faţa celui nepracticant. În planul imediat, amândoi îţi vor spune aceleaşi lucruri, doar că nepracticantul îţi va vorbi despre ceva fără substanţă, o realitate străină lui, pe care nu a făcut nici un efort ca să o asimileze. Aşa cum femeia care îşi calcă bluza cu care va ieşi în oraş va schimba canalul filmului documentar despre acel munte fără să aştepte măcar sfârşitul lui, şi nepracticantul nostru, după ce îţi va spune ceva despre Dumnezeu, va trece la alt subiect, “mai la ordinea zilei”, în ochii lui la fel de important.

Să nu ne lăsăm furaţi de aparenţe şi să cântărim cu atenţie greutatea credinţei în noi şi în aproapele nostru. (de Marius IANUŞ, http://yanush.wordpress.com)