Duhul cel bun şi duhul cel rău al medicinei

Deşi acum mai multe organizaţii ascuns-sataniste umblă să dea jos crucea roşie de pe ambulanţele şi spitalele noastre, ca s-o înlocuiască cu “esculapicul”, dar nu şi satanicul?, şarpe, nu ar trebui să uităm că medicina organizată în formula care s-a păstrat până azi, de ajutor comunitar acordat tuturor oamenilor, este opera creştinismului. Să-i păstrăm în memorie descendenţa apostolică şi să n-o batjocorim cu însemne necurate.

Dans macabru

Din păcate, mulţi medici de azi profesează dizgraţios, ca într-un dans macabru, nu sub semnul crucii Mântuitorului nostru, ci sub cel al şarpelui zeului (diavolului) Esculap. Mă gândesc în primul rând la sutele de ginecologi care au ucis cu sânge rece, pentru bani, sute de mii de suflete nebotezate. Aceasta este o crimă dublă, pentru că este ucis nu doar trupul, ci şi sufletul care caută să iasă la viaţă. Acel suflet nu e primit în Rai şi va striga ani în şir de la porţile Împărăţiei, cerând răzbunare asupra celor care l-au adus în situaţia asta, de mort viu. Dar şi dincolo de cazul, strigător la cer, al acestor medici ginecologi, vedem lucrarea medicilor vânduţi satanei peste tot.

Am văzut cum lucrează duhul cel rău şi duhul cel bun al medicinei într-o singură zi, pe pielea mea.

Lucrare de mântuiala

La Mănăstirea Râşca a fost frig. M-a prins o durere crâncenă de măsea. M-am dus la Fălticeni să mi-o repar. Defect de om trăit la Bucureşti: m-am repezit tocmai în buricul târgului, pe strada pietonală a Fălticeniului, la pompoasa clinică a doctorului… să zicem… Scurtu. În cinci minute, după ce mi-a mângâiat puţin dintele cu freza, o doctoriţă mi-a trântit un pansament de mântuială, căreia îi spunea plombă definitivă. Mi-am dat seama chiar şi eu că a lucrat de mântuială, pentru că nu a insistat deloc.

“Cu o vată-n vârf de băţ”

În noaptea care a urmat am avut o durere îngrozitoare, mai mare decât cea de până atunci, care mi s-a extins şi la alt dinte. M-am repezit iar la clinica doctorului Scurtu, cu speranţa că doctoriţa îşi va îndrepta greşeala, dacă tot mă jumulise de aproape un milion pentru cele cinci minute de muncă şi radiografia “la minut” pe care abia dacă aruncase o privire…

Motivând că are de lucru, fără să-i pese de durerile mele groaznice şi deşi avea un singur client, doamna cu pricina m-a pasat chiar doctorului Scurtu. După o remarcă răutăcioasă la adresa cărţii mele de rugăciuni, pe care o văzuse probabil în monitoarele cu care şi-a împânzit stabilimentul de făcut bani, patronul m-a întrebat ce am. I-am spus că îmi lucrase colega lui şi nu cred că îmi lucrase bine. Scurtu s-a transformat brusc. L-a luat zbenghul şi a început să se fâţâie de colo-colo. De niciunde, şi imediat, a apărut o asistentă care mi-a trântit sub nas un document în care se specifica faptul că mi se explicase în ce constă tratamentul şi fusesem de acord cu acesta. Nu mi se explicase, desigur, nimic, lui Scurtu îi era frică să nu-l reclam. Mi-au cerut şi buletinul, “pentru o copie xerox”… Eu nu vroiam să îl reclam, ci, ca orice pacient, să mă facă bine. Aşa că am semnat hârtia lui, sperând să revină apoi la deontologia profesiei sale.

Când colo, Scurtu vine “cu o vată-n vârf de băţ” şi mi-o înfige în gingie pentru trei secunde. După asta îmi spune că acesta a fost tratamentul cu clorură, care mă costă douăzeci de lei…  Şi că or să-mi facă o programare pentru altă zi, să îmi “termine” doamna doctor lucrarea. Îmi face programare peste două zile şi mă aruncă în stradă, fără pic de milă, cu dureri mai mari decât cele cu care venisem la ei.

„M-a câştigat de client pe termen nelimitat”

Am bântuit Fălticeniul turbat, căutând alt dentist. Într-un loc era închis, în altul tocmai se închidea… Dar Dumnezeu nu m-a lăsat. Ci, probabil, m-a dus chiar în cel mai bun cabinet din Fălticeni. Înainte să-mi pierd răbdarea şi să mă dau pe mâinile farmaciştilor mi-a ieşit în cale cabinetul doctoriţei Corina Pavel.

Deşi nu are clădire cu etaj în buricul târgului, ci lucrează la parterul unui bloc dinspre ieşirea din oraş către Roman şi Gura Humorului, deşi nu are secretară aranjată ca o păpuşă barbie, care să-şi expună ştrampii mov pe holurile înţesate de camere de filmat, ci o firmă galbenă, simplă, şi un holişor cu şapte scaune, cabinetul doctoriţei Corina Pavel e de trei ori mai bun decât cel al apucatului doctor Scurtu. Şi de două ori mai ieftin. Şi, desigur, de trei ori mai plin. În zece minute această doctoriţă miraculoasă m-a scăpat de durerile celor doi dinţi. Şi m-a câştigat de client pe termen nelimitat.

(de Marius IANUŞ)