În rugăciune, ne jertfim pentru alţii

"Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii. Rugaţi-vă şi pentru mine, ca să mi se dea mie cuvânt, când voi deschide gura mea, să fac cunoscută cu îndrăzneală taina Evangheliei, pe care o binevestesc, în lanţuri, ca să vorbesc despre Evanghelie, fără sfială, precum şi trebuie să vorbesc. Iar ca să ştiţi şi voi cele despre mine şi ce fac, Tihic, iubitul frate şi credinciosul slujitor întru Domnul, vi le va aduce la cunoştinţă pe toate; l-am trimis pe el la voi, pentru aceasta, ca să aflaţi cele despre noi şi să mângâie inimile voastre. Pace, fraţilor, şi dragoste, cu credinţă de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul Iisus Hristos. Harul fie cu toţi care iubesc pe Domnul nostru Iisus Hristos întru curăţie." (Efeseni 6, 18-24)

A-l pomeni în rugăciune pe cel de lângă tine înseamnă a afirma că el există

Sfântul Pavel pomeneşte şi cere să fie pomenit în rugăciuni. A pomeni pe altul, a ne ruga pentru alţii este o temă adânc înrădăcinată în spiritualitatea noastră. Noi nu mai avem timp să ne rugăm pentru noi, să ne expunem nevoile, căutările, suferinţele noastre, în faţa Domnului, cu atât mai puţin avem timp să ne rugăm pentru semeni. De fapt, aici este vorba de relaţia cu ceilalţi, de modul în care gestionăm legătura cu familia, cu vecinii, cu prietenii. Dacă fizic suntem din ce în ce mai aproape unii de alţii, spiritual ne înstrăinăm şi ne izolăm. Ne-am îndepărtat unii de alţii, nu ne mai pomenim, nu mai vorbim unii către alţii, nu mai avem încredere în cei care ne sunt aproape. Omul de astăzi îşi trăieşte singur suferinţele şi nu mai are disponibilitate să participe afectiv la suferinţele semenilor săi. Aproapele contează în măsura în care te poţi folosi de el sau te ajută. Doar câteodată unele campanii de sensibilizare sau unele cazuri dramatice trezesc sentimentele umane din noi, atitudini ce ar trebui să fie permanente, constante. A-l pomeni în rugăciune pe cel de lângă tine înseamnă a afirma că el există, el contează şi ai încredere în el. De asemenea, în rugăciune, noi ne jertfim pentru alţii, dăruim din timpul nostru pentru a umple de bucurie timpul altora. A pomeni pe cineva la rugăciune înseamnă şi a-i dărui viaţă din viaţa ta, el este pentru tine un om care trăieşte. Atunci când te cerţi cu vecinul, iar apoi îl pomeneşti la rugăciunea ta, dispare orice dispută şi separare, iar imediat doreşti să te împaci, pentru că doar rugăciunea duce la pace. Biserica poate să vindece înstrăinarea, iar din acest motiv biserica a fost aşezată în mijlocul comunităţii, pe locul cel mai înalt, astfel încât crucea jertfei şi a iertării, de pe turlă, să fie un reper în atitudinile noastre. (Ciprian OLINICI, www.ziarulumina.ro)