Avantajele şi riscurile telefonului ca instrument catehetic individual

Datorită răspândirii sale bogate, aproape nu ne putem imagina viaţa actuală fără existenţa acestui mijloc de comunicare arhicunoscut. De aceea, ca prim avantaj al acestuia notăm uşurinţa cu care se poate stabili contactul auditiv şi astfel o obţinere preţioasă de informaţii despre persoane dragi, aflate departe sau în legătură cu anumite veşti.

Totodată, telefonul reprezintă un mijloc extrem de accesibil, prin care se pot stabili adevărate relaţii care în alte cazuri nu erau posibile.

Era greu de imaginat că putem ţine legătura cu cei dragi sau putem avea informaţii din lumea întreagă acum aproape 130 de ani, când această tehnologie prindea viaţă. Acest dispozitiv capabil să emită şi să recepţioneze cuvinte va deveni fundamentul tehnologiei avansate din zilele noastre.

Important punct de legătură între preot şi credincioşi

Ca mijloc catehetic, telefonul, ca vehicul al informaţiei, poate fi un important punct de legătură între persoana preotului şi credincioşi. Ei pot folosi cu uşurinţă acest mijloc prin care pot intra în contact cu persoana cea mai avizată în a le oferi informaţiile necesare. Aproape orice parohie are la uşa de intrare sau la avizier sau în publicaţiile parohiei datele de contact ale preotului/preoţilor slujitori.

Astfel, fiecare credincios are la îndemână un mijloc de informare catehetică, prin acesta, el având ocazia de a vorbi cu persoana preotului.

Pe lângă avantaje, o seamă de riscuri

Cu toate avantajele pe care le implică, telefonul are şi o seamă de riscuri. Le numim astfel deoarece, în unele cazuri, credincioşii fie abuzează de utilizarea acestuia, fie nu înţeleg scopul lui.

În primul rând, există riscul ca preotul să fie contactat în momente nepotrivite (în timpul slujbelor, la o oră nepotrivită). Totodată, există riscul ca numai prin acest mod credinciosul să ţină legătura cu activitatea eclesială.

De asemenea, alte riscuri pot fi: neştiinţa unor credincioşi în a se adresa corect unui preot, contactul auditiv este foarte sărac şi în acest mod informaţia despre om e foarte săracă (apare elementul teatral, în cazul credincioşilor nepracticanţi ai Bisericii), locul desfăşurării convorbirii telefonice poate fi nepotrivit. Preotul nu poate sta mereu la dispoziţia credinciosului în acest mod.

Telefonul are un puternic rol informativ, stabilind o legătură între două persoane care în final trebuie să discute faţă în faţă, mai ales lucrurile referitoare la credinţă. Bineînţeles, în cazurile de extremă necesitate, telefonul poate fi o ocazie de salvare (stoparea dorinţelor sinucigaşe, de exemplu). Discuţia telefonică se doreşte a fi un prilej, un imbold, un mijloc, un pas, o pregătire pentru formarea legăturii dintre credincios şi preot.

(drd. Grigore MEŞTEROAIE, www.ziarullumina.ro)