Crezul, de la lex orandi la lex credendi“ - Comentarii la simbolurile de credinţă (I)

Simbolurile de credinţă sunt expresii dense ale credinţei creştine, formulate în primele secole în Biserică pentru a-i servi în lucrarea de misionarizare, conform îndemnului Mântuitorului Iisus Hristos: "Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh" [Matei 28, 19]. Deşi au existat mai multe versiuni ale simbolurilor de credinţă, în practica eclesială s-au impus două tipuri: cel apostolic şi cel niceo-constantinopolitan, motiv pentru care pe marginea acestora s-au scris cele mai multe comentarii.

"Grija faţă de puritatea credinţei este comună tuturor comentatorilor, mesajul lor de fond fiind acela al menţinerii unităţii spirituale în aceeaşi dreaptă credinţă, pentru că experienţa istorică a dovedit că tot ce nu este conform cu revelaţia divină periclitează unitatea eclesială."

Dintre cele două tipuri de simboluri de credinţă, cel mai important este cel niceo-constantinopolitan, datorită formulării în cadrul unui Sinod Ecumenic şi al complexităţii lui structurale. Simbolul apostolic, a cărui origine este şi astăzi incertă, şi-a căpătat o mare popularitate în bisericile occidentale, cel niceo-constantinopolitan fiind întrebuinţat în serviciile liturgice ale Bisericii, cu precădere în Răsărit, deşi după Sinodul al IV-lea Ecumenic (Calcedon, 451) va fi introdus, în formă modificată, şi în Apus.

Comentarii la simbolurile bisericilor locale

În literatura teologică s-au identificat trei categorii de comentarii scrise la diferite simboluri de credinţă. În prima categorie se înscriu comentariile alcătuite la două simboluri locale din Asia Mică: comentariul integral al Sfântului Chiril al Ierusalimului (+386) la Simbolul ierusalimitean, şi cel parţial al monahului daco-roman, Sfântul Ioan Casian (+435), la Simbolul antiohian. La baza acestor două comentarii stau motivaţii diferite, primul fiind unul de tip catehetic, prebaptismal, iar a doilea, unul polemic, împotriva ereziei lui Nestorie. Comentariul Sfântului Chiril, rostit pentru novicii în credinţa creştină, a fost unul sursă pentru alte comentarii scrise la simbolurilor de credinţă, iar al Sfântului Ioan Casian, unul de informare în vederea delimitării ortodoxiei de nestorianism, adresat specialiştilor.

(dr. Gina Luminiţa SCARLAT, www.ziarullumina.ro)