Evanghelia schimbă tradiţii greşite

"Cât despre cele jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă. Cunoştinţa însă semeţeşte, iar iubirea zideşte. Iar dacă i se pare cuiva că cunoaşte ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască. Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, acela este cunoscut de El. Iar despre mâncarea celor jertfite idolilor, ştim că idolul nu este nimic în lume şi că nu este alt Dumnezeu decât Unul singur. Căci deşi sunt aşa-zişi dumnezei, fie în cer, fie pe pământ, - precum şi sunt dumnezei mulţi şi domni mulţi, totuşi, pentru noi, este un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt toate şi noi întru El; şi un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate şi noi prin El. Dar nu toţi au cunoştinţa. Căci unii, din obişnuinţa de până acum cu idolul, mănâncă din cărnuri jertfite idolilor, şi conştiinţa lor, fiind slabă, se întinează. Dar nu mâncarea ne va pune înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca, nu ne prisoseşte, nici dacă nu vom mânca, nu ne lipseşte."

(I Corinteni 8, 1-8)

În vremea Sfântului Pavel, Corintul era un puternic centru păgân. Într-un astfel de mediu, unde nenumăraţi idoli erau veneraţi şi temuţi, corintenii descoperă, odată cu primirea Evangheliei, că idolii sunt nimic. Uimitor, Evanghelia poate schimba tradiţii îndelung cultivate, dar greşite, obiceiuri devenite firesc al vieţii. Creştinismul este o credinţă a cunoaşterii, de aceea există riscul ca această cunoştinţă să ducă la aroganţă, la sentimente de superioritate faţă de ceilalţi. Corintenii, trăind în cadrul libertăţii credinţei, nu ţin cont de ceilalţi, nu privesc cu dragoste către fraţii mai slabi. Atunci când postim, avem tendinţa să ne ridicăm deasupra celorlalţi, să ne considerăm superiori. Nu mâncarea ne va facilita poziţia înaintea lui Dumnezeu, ci modul în care am ales să renunţăm la anumite feluri de mâncare. Postul se trăieşte în dragoste faţă de semeni, căci prin postul meu nu mă depărtez de semeni, ci de păcat, nu mă înalţ peste oameni, ci peste omul cel vechi, stăpânit de patimi. În perioada de post, nimeni nu îmi este inferior. Nu putem expune exerciţiul postirii pericolului jignirii celorlalţi, chiar dacă aceştia nu postesc. Nu avem voie să rănim, să arătăm altora cât de "creştini" suntem, nu avem voie să ne comparăm, pentru a ne simţi mai presus. În post, orice scop, altul decât apropierea noastră de Dumnezeu şi de semeni, în iubire şi bună făptuire, trebuie să dispară. Postirea face parte din taina vieţii, este o lucrare a sufletului, în primul rând. Atunci când taina postirii este afişată, o pierdem, deoarece taina trebuie descoperită din trăire.

(Ciprian OLINICI)