Smerenia nu este un complex psihologic de inferioritate

"Pavel, chemat Apostol al lui Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sostene, Bisericii lui Dumnezeu care este în Corint, celor sfinţiţi în Iisus Hristos, celor numiţi sfinţi, împreună cu toţi cei ce cheamă numele Domnului nostru Iisus Hristos în tot locul, şi al lor şi al nostru: vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul nostru Iisus Hristos. Mulţumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi, pentru harul lui Dumnezeu, dat vouă în Hristos Iisus. Căci întru El v-aţi îmbogăţit deplin întru toate, în tot cuvântul şi în toată cunoştinţa; astfel mărturia lui Hristos s-a întărit în voi, încât voi nu sunteţi lipsiţi de nici un dar, aşteptând arătarea Domnului nostru Iisus Hristos, care vă va şi întări până la sfârşit, ca să fiţi nevinovaţi în ziua Domnului nostru Iisus Hristos. Credincios este Dumnezeu, prin Care aţi fost chemaţi la împărtăşirea cu Fiul Său Iisus Hristos, Domnul nostru." (I Corinteni 1, 1-9)

Conform obiceiului din Antichitate, autorul - Sfântul Apostol Pavel - se prezintă la începutul scrisorii sale. Prin aceasta, el nu vrea să-şi scoată în evidenţă propria persoană, ci să dea autoritate scrisorii sale. Desigur, nu este vorba de o scrisoare personală adresată unei singure persoane, ci de o scrisoare "oficială" către Biserica din Corint.

Slujirea Apostolului are autoritate numai prin multă smerenie

Aceste scrisori erau citite în cadrul liturgic, în faţa întregii comunităţi, înainte sau după frângerea pâinii. Epistolele Noului Testament sunt mărturia şi mărturisirea Evangheliei, propovăduirea şi tâlcuirea mesajului Mântuitorului Hristos.

Alături de mărturie trebuie să existe şi persoana care mărturiseşte, martorul. Sfântul Pavel nu împărtăşeşte propuneri şi păreri personale, ci scrie în calitate de Apostol, împuternicit al Mântuitorului. Dar ce înseamnă numele de "Pavel"? Tradus, "Pavel" înseamnă "cel mic", "cel neînsemnat".

Slujirea Apostolului are autoritate numai prin multă smerenie. Apostol chemat şi împuternicit de Hristos Domnul şi totuşi un om smerit.

Smerenia este conştiinţa de sine

Smerenia creştină nu este o teamă care cedează în faţa oamenilor, nu este un complex psihologic de inferioritate sau un servilism prefăcut, ci smerenia este conştiinţa de sine, precum şi conştiinţa alegerii şi a slujirii. Adevărata smerenie îl pune în valoare pe omul de alături, de fapt, te pune pe tine în valoare prin relaţia cu aproapele.

A fi smerit înseamnă a cunoaşte locul unde te afli, a respecta limitele fireşti şi a evalua cu mult discernământ "încrederea în sine".

(Ciprian OLINICI)