Există „deschisul cărţii”?

O rânduială netipiconală, dar răspândită şi practicată în felurite chipuri este "celebra" deschidere a cărţii, săvârşită chiar de către unii preoţi catalogaţi ca având un "har" special în această direcţie.

De la bun început trebuie amintit faptul că tradiţia Bisericii Ortodoxe nu cuprinde nici un astfel de ritual prin care credincioşii îşi pot rezolva necazurile sau problemele mai mult sau mai puţin spirituale, în mod automat, aşa cum pretind cei care practică un astfel de obicei amăgitor.

Este adevărat că slujba Sfântului Maslu cuprinde spre finalul ei un ritual prin care se deschide Sfânta Evanghelie peste capetele credincioşilor, dar acest gest nu trebuie forţat ca înţeles şi ca act.

Sfânta Evanghelie, reprezentându-l şi simbolizându-l pe Însuşi Mântuitorul, nu trebuie să devină un obiect magic. S-a ajuns până acolo încât se interpretează forţat şi extrem de naiv chiar culoarea cu care este redat primul cuvânt al pericopei evanghelice la care din întâmplare se deschide Sfânta Carte. Astfel, dacă primul cuvânt este negru, pe credincios îl va aştepta un sfârşit tragic, în vreme ce dacă culoarea este roşie lucrurile se vor îndrepta.

Exagerându-se acest ritual s-a ajuns până acolo încât există credinţa că numai anumiţi preoţi pot deschide şi interpreta cum se cuvine Sfânta Carte. Uneori cartea deschisă este chiar Molitfelnicul din care se citesc diverse rugăciuni sau molitfe pe baza cărora se speculează şi se denaturează sensul real şi folositor al credinţei. Mântuitorul S-a întrupat pentru a se apropia de oameni, prin Sfintele Taine pe care le-a întemeiat şi prin care lucrează concret în viaţa credincioşilor. Ritualuri de felul acesta nu au nici un fel de suport liturgic sau dogmatic.

Viaţa unui credincios nu se află ghicindu-i trecutul sau viitorul, ci stând de vorbă cu el, stabilind o legătură fermă şi statornică cu acesta, alipindu-l de Trupul Bisericii din care face parte, ca unul ce este botezat în numele Sfintei Treimi. De aceea, se recomandă credincioşilor să nu practice şi să nu încurajeze prin participare astfel de ritualuri ispititoare ce transformă credinţa într-un act magic.

(drd. Grigore MEŞTEROAIE)