Binecuvântat este cel ce vine

Ioan 12:1-18 „Deci, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cinăşi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litrăcu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta, nu pentru căîi era grijăde săraci, ci pentru căera fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea. A zis deci Iisus: Las-o, căpentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Căpe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Măaveţi totdeauna. Deci mulţime mare de iudei au aflat căeste acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci săvadăşi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi. Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare. Căci, din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus. A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind căIisus vine în Ierusalim, Au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel! Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: "Nu te teme, fiica Sionului! IatăÎmpăratul tău vine, şezând pe mânzul asinei". Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte căacestea I le-au făcut Lui. Deci da mărturie mulţimea care era cu El, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru căauzise căEl a făcut minunea aceasta”.

Duminică, în Duminica Floriilor, Hristos a intrat în Oraşul cel Sfânt, în Ierusalim ca învingătorul morţii, de vreme ce l-a înviat pe Lazăr şi fapta Sa a ajuns cunoscută.

Aceia, care au fost prezenţi la învierea lui Lazăr, au vorbit altor neamuri şi altor popoare care au venit pentru Paşti în Ierusalim şi le-au spus că Iisus l-a înviat pe Lazăr. De vreme ce ştiau că vine în Ierusalim, au ieşit să-L întâmpine. Acel Rege al iubirii şi al smereniei, a urcat în Oraşul cel sfânt. L-au ridicat în slăvi popoarele şi neamurile, fiindcă au înţeles şi au simţit că Acesta este Mesia, Împăratul, iubitorul lor, Mântuitorul lor, care vine ca să pătimească pentru mântuirea lumii.

Ungerea cu mir a picioarelor

Înainte să ajungă la Ierusalim, precum spune Evanghelia de astăzi, a petrecut câteva zile în Betania, unde a stat la familia lui Lazăr – care era unul din cei ce au crezut în El. Maria, sora lui Lazăr, vrând să mulţumească Domnului mai cu seamă în mod corespunzător, I-a uns picioarele cu mir de mult preţ şi le-a şters cu părul capului ei. Ambele acte arată adorarea, iubirea şi recunoştinţa ei. Iuda, care era prezent, s-a întristat pentru această cheltuială şi a spus: „De ce să se piardă acest mir? Puteam să îl vindem, să luăm treizeci de dinari şi să îi dăm celor săraci”. Şi evanghelistul Ioan spune că nu îl interesau cei săraci, ci era fur (iubitor de bani) şi, „având punga, lua din ce se punea în ea”. Şi astăzi mulţi, sub pretextul ajutorului pentru săraci, fură cât mai mult din toate şi de la toţi. Simplu „schimbă pe diavol şi pune rufele sale altuia” (proverb grecesc).

Întregul oraş l-a simţit pe Hristos

Aşadar, Domnul a intrat în Ierusalim şi acest fapt l-a simţit întregul oraş. Poporul cel iubitor a luat în mâinile sale crengi de finic, care este simbolul victoriei şi al nemuririi, şi L-au întâmpinat pe Împăratul slavei. Şi bucuria lor a fost mare şi strigătele lor şi mai puternice. Şi spuneau: „Osana…”, aşadar, „Mântuieşte-ne, acum; slăvit să fii”. „Osana întru cei de sus, bine cuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!”. Era Cel ce vine în numele lui Dumnezeu, nu numai în numele lui Dumnezeu Tatăl, ci şi în cel al Fiului. Şi Acesta era Domn şi Dumnezeu; înnomenitul.

Există învierea lui Lazăr şi Învierea lui Hristos

În continuare, Evanghelia explică că Apostolii nu au înţeles, că aceasta care s-au petrecut era în realitate împlinirea profeţiei lui Zaharia, care a spus că Împăratul vine în Ierusalim, blând, deasupra unui asin, aducând pace şi bucurie. Mai târziu, când le-a trimis Duhul cel Sfânt, Apostolii şi ucenicii au înţeles că în această zi s-a împlinit profeţia lui Zaharia. De asemenea, Evanghelia explică că era lume multă la intrarea lui Iisus, deoarece au învăţat minunea învierii lui Lazăr. Învierea lui Lazăr a prefigurat şi Învierea lui Hristos, dar şi învierea comună. Să murim. Există învierea lui Lazăr şi Învierea lui Hristos, care este şi garanţia învierii noastră. O Săptămână a Patimilor frumoasă şi Post uşor!

[traducere din neo-greacă de Alexandru PRELIPCEAN, după: Arhim. Ananias Koustenis, To kirigma tis Kiriakis, tom. A: Triodio-Pentakostario, Ekd. Akti, Leukosia, 2009, pp. 98-102, predica: „Evlogimenos einai o erhomenos”. Menţionăm că ideile pasajelor sunt inserate de traducător]