Valoarea şi mântuirea sufletului

Marcu 10:32-45 „Şi erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea înaintea lor. Şi ei erau uimiţi şi cei ce mergeau dupăEl se temeau. Şi luând la Sine, iarăşi, pe cei doisprezece, a început săle spunăce aveau săI se întâmple:  Că, iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor. Şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar dupătrei zile va învia. Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim săne faci ceea ce vom cere de la Tine.  Iar El le-a zis: Ce voiţi săvăfac?  Iar ei I-au zis: Dă-ne nouăsăşedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi săbeţi paharul pe care îl beau Eu sau săvăbotezaţi cu botezul cu care Măbotez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu măbotez văveţi boteza. Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. Şi auzind cei zece, au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan. Şi Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Ştiţi căcei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie săfie aşa, ci care va vrea săfie mare între voi, săfie slujitor al vostru. Şi care va vrea săfie întâi între voi, săfie tuturor slugă. Căşi Fiul Omului n-a venit ca săI se slujească, ci ca El săslujeascăşi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi”.

Am ajuns şi în a cincea Duminică din Postul cel mare, fără să înţelegem când. Biserica cinsteşte duminică şi memoria Sfintei Maria Egipteanca. Sfânta Maria Egipteanca este marele suflet care a lăsat toate în grija legilor şi după ce a lăsat pe toate pentru Hristos a strălucit. Şi au rânduit Părinţii Bisericii în a cincea Duminică a Postului să se sărbătorească, când se termină şi cele patruzeci de zile de post şi pătrundem în Săptămâna Patimilor, ca să pregătim şi noi nepăsările şi extenuările cu pocăinţă şi cu asceză, cu încercare şi iubire să ne închinăm şi noi Sfintei Răstigniri a Domnului nostru din Vinerea cea mare şi după aceea, să-L vedem Înviat.

Vestirea patimilor Sale şi cererea fiilor lui Zevedeu

Evanghelia Duminicii se referă la un caz minunat. Iisus a urcat, urcă întreg la Ierusalim, ca să pătimească şi îi informează pe ucenicii Lui despre aceasta.  Şi acum îi informează şi mai mult. Le descoperă lucrurile în mod mai clar. Aşa este tactica şi practica Domnului nostru. Şi le-a spus că va intra în Ierusalim şi acolo Îl vor batjocori, Îl vor chinui, Îl vor răstigni, va suferi şi se va îngropa, dar că a treia zi va învia. Apostolii au uitat toate cele dinainte şi au rămas cu gândul la înviere. Aşa cum şi noi vrem toate pregătite, să le facă cineva şi după aceasta să ne desfătăm de ele. Şi nu numai aceasta, ci vin la Domnul Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, care au cerut de la Hristos să stea în Împărăţia Sa, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga.

Nu ştiţi ce cereţi!

Apostolii, precum şi iudeii ce au rămas, au aşteptat pe Hristos ca stăpânul universului şi Mesia, să îi salveze din mâna romanilor şi să instaureze stăpânirea iudaică, să facă pacea universală. Şi Iisus le spune: „Nu ştiţi ce cereţi. Aceste locuri sunt pregătite de Tatăl meu. Şi aceste locuri sunt date pe baza virtuţii fiecăruia. Eu, care sunt Judecătorul cel drept, nu fac vreo favoare nimănui, nici ucenicilor mei. Dacă le meritaţi, le veţi avea”. Însă aceste două locuri nu le-au primit Apostolii. Le-au ocupat doi mari [Sfinţi] ai Bisericii: Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul.

Şi după ce i-a întrebat, dacă sunt pregătiţi să moară, i-au spus lui Iisus: „Da”. Şi acest fapt este bun. În continuare i-a luat mai aproape pe toţi Ucenicii Săi, fără să certe pe cei doi şi le-a spus că: „Ştiţi căcei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc”. Le vedem pe acestea, de altfel şi astăzi. „Eu, însă spun nu. Cel ce vrea să fie mare, să fie cel mai mic. Şi eu am venit pe pământ, nu ca să mă slujească cineva, ci ca să slujesc”. Şi vedem pe Hristos, la Cina cea de Taină, ca spală picioarele Ucenicilor. Nicăieri nu se referă Evanghelia, că I-au spălat aceia sau alţii picioarele Domnului.

Foarte mare este valoarea sufletului

Dacă mai marii lumii ar face ceea ce Hristos a făcut, pământul ar fi „Împărăţia cerului”. Acest lucru este foarte important. Dar astăzi ce fac mai marii lumii? Jertfesc oamenii. Iisus a venit să se jertfească pe Sine, şi şi-a dat sufletul Său eliberând întreaga lume, aşadar obiect de schimb pentru mântuirea oamenilor. Şi valoarea sufletului nostru se vede din obiectul de schimb pe care l-a dat Hristos, din Sângele Său. Foarte mare este valoarea sufletului. Pentru aceasta să avem grijă, cât putem şi să stăm alături de Hristos, chiar de am avea şi păcate, precum Sfânta Maria Egipteanca. Să stăm în apropierea Domnului, în pace şi pocăinţă, şi Acela are pentru noi şi pentru întreaga lume darul Său.

(traducere din neo-greacă de Alexandru PRELIPCEAN, după: Arhim. Ananias Koustenis, To kirigma tis Kiriakis, tom. A: Triodio-Pentakostario, Ekd. Akti, Leukosia, 2009, pp. 89-93, predica: „Haksia kai i sotiria tis psihis”. Menţionăm că ideile pasajelor sunt inserate de traducător)