Ortodoxia şi provocările actuale

În cadrul serilor duhovniceşti din această perioadă a Marelui Post organizate de A.S.C.O.R. filiala Suceava şi Bucovina profundă, joi, 18 martie a.c., a avut loc, în Sala de conferinţe a Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, manifestarea tematică „Ortodoxia şi provocările actuale”, prelegere susţinută de Pr. prof. dr. Mihai Vălică, doctor al Universităţii „Albert Ludwig” din Freiburg, profesor colaborator extern la disciplina Antropologie Comparată din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa din Iaşi.

Conferinţa a fost moderată de dr. Mircea Puşcaşu, preşedinte al Fundaţiei „Sfinţii Martiri Brâncoveni” filiala Suceava, şi a avut ca punct central al discuţiilor, „...vechile sau noile provocări ale credinţei noastre ortodoxe în lumea contemporană, în care intensitatea răului se înnoieşte”, după cum ne-a conferenţiat Pr. prof. dr. Mihai Vălică.

Într-o lume dominată de mondializare pe toate palierele sociale se observă „o secularizare a credinţei sau mai degrabă o radicalizare a ei, iar mondializarea trebuie privită, cu provocările sale, din şi în afara Bisericii.” La întrebarea: Ce este omul?, părintele profesor a dat auditoriului câteva definiţii în accepţiune teologică: „Termenul vine din greaca veche, (antropos) şi desemnează, aşadar, cel care priveşte în Sus, iar locul lui este în Cer. Aşadar, pe linia teologiei greceşti, locul omului este să privească în Sus. Acelaşi termen, în latină de această dată, (humus), înseamnă pământ, aşadar noi purtăm o „mască”, dar, în spate, este omul ca o umbră a lui Dumnezeu....În perioada Iluministă sau „Veacul Luminilor” (secolul XVIII, n.red.), se naşte o ideologie individualistă. Dacă pe Dumnezeu este greu să-l cunoşti, omul este un mister mai mult decât se vede.”

Ce este mondializarea? Tot conferenţiarul dornean ne-a explicat că ea atacă în esenţa ei credinţa noastră ortodoxă. „O definiţie foarte frumoasă a ipostasului este partea pe care omul o scoate din sine, în relaţie cu Dumnezeu şi, foarte frumos, termenul pe care-l redă limba germană este să devii om.” Dar, ce este secularizarea, această problemă care ne paşte pe toţi? „Spun teologii de azi că, societatea, per ansamblu, este împinsă spre secularizare, iar secularismul, tot în limba germană, defineşte „rău” sau „greşit”, iar în secularizare alunecăm dacă nu cunoaştem sau nu conştientizăm duhul sau spiritul secolului. Călugării din mănăstiri ieşeau şi se duceau în „seculum” sau în lume. Noi, ca teologi, trebuie să cunoaştem ceva din duhul lumii, dar, să stăm cât mai departe de el sau să avem o râvnă pentru Hristos. Sunt unii care au această râvnă pentru Hristos, numai că fără pricepere şi, dintr-o fobie faţă de păcat, se împinge râvna până la extreme, devenind, astfel, „terorişti religioşi” Deci, unde este credinţă, nu există teamă”, a conchis Mihai Vălică. Libertate putem avea, dar, nu împotriva voinţei lui Dumnezeu, s-a exprimat părintele, definind mai apoi Mondializarea şi Globalizarea ca „...o delocalizare a Istoriei. Autoritatea Statului, de azi, este transferată la individ şi, atunci, ajungem la îndumnezeirea nimicului. Avem teologia persoanei la ortodocşi, structura piramidală la catolici...iar ontologia iconică înseamnă, de fapt, Chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Termenul de Antihrist, în greaca veche înseamnă, în locul lui Hristos, nu împotrivă. Ispita Carantaniei, se repetă de această dată mult mai subtil. Hristos a fost ispitit de Diavol chiar pe Scriptură (Mat. Cap.IV, vers.1-10). Biserica Ortodoxă are un caracter profetic prin care grăieşte Duhul”...

În ceea ce priveşte responsabilitatea preotului, el este ca un lucrător tocmit la vie, a precizat părintele profesor, în cadrul conferinţei tematice duhovniceşti, care a beneficiat de un public numeros şi cu întrebări „provocatoare” în duh ortodox, adresate conferenţiarului dornean.

(Adrian POPOVICI)