Duminicile din Postul Mare

În Duminica a patra se pomeneşte Sf. Ioan Scărarul, cel care ne-a lăsat o scriere unde ne arată scara urcării prin virtuţile creştineşti către înălţimile Altarului Dumnezeiesc. În ziua de joi a săptămânii a cincea se săvârşeşte aşa-numita „stare a Sf. Maria Egipteanca”. Viaţa acestei sfinte, care la început a fost o mare păcătoasă, trebuie să servească tuturor drept exemplu de adevărată pocăinţă şi să ne convingă încă o dată de nemărginita milostivire a lui Dumnezeu. La Utrenia din această zi se citeşte viaţa Sf. Maria Egipteanca şi canonul Sf. Andrei Cretanul, acelaşi care se citeşte în primele patru zile ale Postului Mare. În sâmbăta săptămânii a cincea se săvârşeşte „Lauda Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”. Se citeşte acatistul solemn al Maicii Domnului. Această slujbă a fost stabilită în Grecia, ca recunoştinţă şi mulţumire Prasfintei Fecioare pentru salvarea în repetate rânduri a Constantinopolului de duşmani. La noi acatistul se săvârşeşte pentru întărirea credincioşilor în speranţa către Împărăteasa Cerului şi Pământului, care, izbăvindu-ne de duşmanii văzuţi, ne va izbăvi şi de cei nevăzuţi.

În Duminica a cincea a Postului Mare se săvârşeşte rânduiala Sf. Cuvioasei Maria Egipteanca. Biserica arată în persoana ei un model de adevărată pocăinţă şi, pentru încurajarea celor care se străduiesc asupra sufletului, ne-o dă drept exemplu de nesfârşită iubire a lui Dumnezeu pentru păcătoşii care se pocăiesc.

Cea de-a şasea săptămână e închinată pregătirii celor ce postesc pentru întâmpinarea cu demnitate a Domnului cu ramurile virtuţilor creştine şi cu amintirea patimilor sale.

În sâmbăta săptămânii a şasea, la Utrenie şi Liturghie se aminteşte învierea de către Hristos a lui Lazăr. Se numeşte “Sâmbăta lui Lazăr”. La Utrenie în această zi se cântă troparele învierii „a celor neprihăniţi”: „Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale”, iar la Liturghie, în loc de „Sfinte Dumnezeule” se cântă „Câţi în Hristos v-aţi botezat, / În Hristos v-aţi şi îmbrăcat. Aliluia”.

Duminica a şasea a Postului Mare este una din cele douăsprezece praznice Împărăteşti, în care se sărbătoreşte intrarea solemnă a Domnului în Ierusalim spre patima cea de bună voie. Se mai numeşte Duminica Floriilor. La slujba de seară, după citirea Evangheliei, nu se cântă „ Învierea lui Hristos”, ci se citeşte psalmul 50 şi se sfinţesc, prin rugăciune şi stropire cu agheasmă, ramuri înmugurite de salcie. Ramurile sfinţite se împart creştinilor, iar slujitorii Bisericii le ţin în mâini, cu lumânări aprinse, ca simbol al biruinţei vieţii asupra morţii (Învierea). Din seara Duminicii Floriilor otpustul începe cu cuvintele: „Cel ce de bună voie a pătimit pentru mântuirea noastră, Hristos Împăratul Dumnezeul nostru…”  (Preot Vasile CIOBANU)