5 ianuarie - înainte prăznuirea Botezului Domnului

Mâine este postul cel dinaintea Botezului Domnului. Toţi creştinii ortodocşi ţin zi de post, se leapădă de păcate şi aşteaptă cu smerenie venirea preotului în casele lor şi sfinţirea cu agheasmă.
Cu adevărat, praznic al mântuirii noastre este praznicul de mâine. E ca o chemare a Duhului Sfânt, să ne curăţim de păcate şi, totodată, o chemare să ne ridicăm şi să slujim pe Dumnezeu şi pe oameni, în credinţă şi pe urmele Domnului nostru Hristos. Înlăuntrul nostru s-a născut, ca o lumină, dorinţa şi căutarea de a crede şi de a urma pe Domnul.
Cunoscut este faptul că la vârsta de 30 de ani de viaţă tăinuită, sfinţită prin munca mâinilor sale şi prin ascultare, Domnul Iisus vine şi se descopere lumii la Iordan, primind Botezul Sfântului Ioan Proorocul. Şi doua sunt darurile pe care ni le face Domnul, oamenilor şi lumii, la Botezul Său: pe de o parte, un dar de curăţire, de spălare, de ispăşire, de pocăinţă pentru toate păcatele lumii; iar, pe de altă parte, un dar de împărtăşire din lumina şi din sfinţenia Duhului Sfânt. Pe scurt, un dar de smerenie şi de ispăşire, pe de o parte şi un dar de preamărire şi de ridicare a firii noastre la lumină şi la sfinţenie, pe de altă parte.
Şi, într-adevăr, pe de o parte, Hristos Domnul se smereşte la Iordan, că ia asupra Lui păcatele lumii întregi şi ale fiecăruia din noi în parte, şi le ispăşeşte prin însuşi faptul că se smereşte şi primeşte botezul păcătoşilor, El Care este fără de păcate. Dar, pe de altă parte, Hristos Domnul e preamărit la Iordan, pentru că, atunci când se deschid cerurile, descoperim că Domnul Hristos e Dumnezeu-Fiul, Cel venit în trup omenesc, plin de har şi de adevăr, că El necontenit împarte har şi adevăr celor ce cred într-însul, şi că, astfel, El înnoieşte, preamăreşte şi ridică necontenit firea noastră la lumină şi la sfinţenia ei cea dintâi.