Câteva învăţături ale Sfântului Ioan Gură de Aur

- A te pocăi înseamnă a săvârşi fapte contrare păcatelor pe care le-ai făcut.
- Creştinul care nu duce o viaţă foarte bună se pedepseşte mai aspru.
- Nu trebuie să căutăm la faţa oamenilor când ne sfătuiesc, ci să punem la încercare cuvintele celor ce ne vorbesc.
- Trebuie să avem totdeauna în minte păcatele noastre şi să-L rugăm pe Dumnezeu pentru ele.
- Este mai rău să pierzi împărăţia cerurilor, decât să fii pedepsit cu chinurile iadului.
- Cel virtuos nu poate fi vătămat de nimeni, dar cel vicios de toţi se teme şi tremură.
- Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu. Dacă nu te depărtezi de grijile lumeşti, nu te poţi cunoaşte pe tine însuţi.
- Trebuie să răbdăm orice ispită, luând ca pildă răbdarea lui Iov.
- Cel ce face nedreptate este mai păgubit decât cel nedreptăţit.
- Nu foloseşte la nimic dacă, apropiindu-ne de Hristos, ne curăţim mâinile şi hainele, dar nu avem curate gura şi limba de orice cuvânt murdar. Şi despre a ne ruga cu bună-cuviinţă şi nu cu gura plină de blesteme.
"În ceea ce priveşte evlavia, sărăcia ne este mai de folos decât bogăţia şi munca mai bine decât trândăvia, mai ales pentru că bogăţia devine o piedică, chiar şi pentru cei care nu i se dedică întru totul.
Dar atunci când trebuie să lăsăm deoparte furia, să ne îmblânzim pizma, să ne îmblânzim mânia, să aducem Domnului rugăciunile noastre şi să ne arătăm, după cum se cuvine, raţionali, blânzi, binevoitori şi iubitori, cum ne-ar putea sărăcia împiedica de la acestea?
Căci ajungem la acestea nu cheltuind bani, ci făcând alegeri potrivite.
Milostenia mai presus de toate se face cu bani, dar chiar şi ea străluceşte mai mult atunci când milostenia o facem din sărăcia noastră.
Văduva care a adus cei doi bănuţi era mai săracă decât oricine, dar ea a dat mai mult decât toţi".
"Creştinilor însă, mai mult decât tuturor oamenilor, le este interzis să îndrepteze cu de-a sila poticnirile păcătoşilor... oamenii trebuie făcuţi mai buni nu prin folosirea forţei, ci convingându-i.
Nu avem nici autoritatea, dată nouă de lege, de a îi împiedica pe păcătoşi, nici
n-am şti, dacă am avea-o, cum să o folosim; căci Dumnezeu dăruieşte cunună celor care se opresc de la rău nu prin forţă, ci din alegerea proprie".
"Când un arcaş vrea să tragă săgeţile sale cu folos, el se îngrijeşte mai întâi de poziţia lui, aşezându-se corect în faţa ţintei.
Şi voi, care vă pregătiţi de a săgeta capul vicleanului diavol, ar trebui să faceţi la fel.
Să ne îngrijim mai întâi să ne punem în rânduială simţurile şi apoi de bună aşezare a gândurilor noastre."
"Chiar de-am fi făcut o mie de fapte foarte virtuoase, încredinţarea noastră că vom fi auziţi de Domnul să se întemeieze pe încrederea în mila lui Dumnezeu şi în iubirea Lui pentru noi.
Chiar dacă suntem desăvârşiţi în virtute, vom fi mântuiţi doar din mila Domnului."
"De ce loveşti aerul şi de ce alergi în zadar?
Orice lucrare are scopul ei, fireşte.
Atunci spuneţi-mi, care e rostul tuturor lucrărilor lumii?
Vă provoc să răspundeţi!
Este deşertăciunea deşertăciunilor: toate sunt deşertăciune."