Denumirile lunilor anului nu au suscitat o atenţie deosebită din partea cultului creştin, mai precis, numele acestora păstrând terminologia romană, dată cândva conform specificului economic, dar mai ales celui meteorologic pentru perioada respectivă din timpul calendaristic. Denumirile populare ale lunilor au apărut ceva mai târziu în spaţiul carpatic, după îndelungi observaţii din partea membrilor comunităţilor tradiţionale.
Noiembrie este luna a noua în calendarul roman cu începutul anului la 1 martie, dar şi luna a unsprezecea din calendarul Iulian şi cel Gregorian cu început de an la 1 ianuarie. Denumirile populare ale lunii (Brumar, Brumarul Mare, Vinar, Vinicer, Promorar) surprind aspectul meteorologic de bază al acestui moment al anului, cel al căderii brumelor groase şi a promoroacei, dar şi aspectul economic, cel al fermentării şi limpezirii vinului (Vinar, Vinicer).

 

Manifestări mitice

Tot în această lună se intensificau sau se terminau pregătirile pentru iarnă, se pregăteau hainele groase, se aduceau lemne de foc şi se marca şi începutul unor activităţi casnico-gospodăreşti. Ne referim, în primul rând, la cele legate de industria textilă ţărănească (torsul lânii, cânepii, al inului), când la sate începea sezonul şezătorilor de toamnă-iarnă, moment de mare importanţă pentru lumea rurală.
Era şi normal ca aceste activităţi lucrative să înceapă acum, când lumea nu mai era implicată în lucrările agricole, recoltatul de toamnă fiind deja terminat.
Luna noiembrie însemna în calendarul popular şi începutul şi sfârşitul unor manifestări mitice ce au păstrat în ele mare parte din structura generativă a substratului ancestral. Toate acestea, direct legate de îmbătrânirea şi degradarea treptată a timpului calendaristic, erau şi cele mai semnificative şi mai spectaculoase, marcând transformări mai mult sau mai puţin profunde din care denotă şi relaţiile interdependente de compensaţie şi convergenţă tematică şi problematică.

„Eu sunt Brumarul Mare, /De cad ziua-n prânzul mare”

Întregul ceremonial al manifestărilor cu caracter mitologic se desfăşura, în societatea tradiţională carpatică şi implicit în cea bucovineană, în cadrul unor sărbători sub semnul lupului, al strigoilor şi al altor fiinţe fantastice malefice (Filipii de toamnă. Ziua tâlharilor, Martinii de toamnă, Ziua lupului, Noaptea strigoilor). Dar scenariul spiritual al satelor noastre era completat şi compensat şi de sărbători religioase creştine cum ar fi: Cosmandinul (1 noiembrie), Arhanghelii (8 noiembrie), Lăsatul Secului de Crăciun (14 noiembrie), Sfântul Andrei (30 noiembrie).
Denumirea populară de Brumar a acestei luni este ilustrată în legendele populare şi în lirica specifică. În creaţia populară bucovineană, un mănunchi de versuri arată că: „Sub umbra de rozmarin, /Pe un scaun de calomfir, /Şade-o tânără domniţă, /Cu flori galbene-n cosiţă. /Până soarele răsare, /Iată un voinic călare, /Alb ca fulgul de ninsoare. /D-alei, tânără domniţă, /Cu flori galbene-n cosiţă, /Eşti tu fată ori nevastă, /Ori zână din cer picată? /Dar tu cine să fii oare, /Voinicule călare? /Eu sunt Brumarul Mare, /De cad ziua-n prânzul mare, /Iau mirosul din orice floare /Şi când iau miroasele, /Veştejesc şi florile.”

(Mihai CAMILAR, muzeograf, Gura Humorului)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Luna noiembrie în calendarul popular.

Comentarii