Crucea, proslăvire a lui Hristos

Crucea a răsturnat domnia morţii, a sfărâmat porţile de aramă şi zăvoarele de fier ale infernalelor temniţe, a ruinat citadela spiritului răului, a smuls păcatului toată puterea lui, a scos lumea din osândirea în care se afla, a vindecat rana pe care Însuşi Dumnezeu a făcut-o naturii umane.
Ceea ce nu a putut face nici marea despărţită, nici stâncile sfărâmate, nici văzduhul învălmăşit, nici mana care a căzut în pustie vreme de patruzeci de ani şi a hrănit mii de oameni, nici legea dată poporului, nici semnele împlinite, fie în pustie, fie în Ţara sfântă, singură crucea, acest lemn blestemat, care scârbea pe toţi oamenii, obiectul unei dispreţuiri universale, a putut să împlinească deplin şi fără sforţări, odată ce-a fost scăldată în sângele lui Hristos.
Pământul întreg, altădată atât de sterp în virtuţi, al cărui aspect era tot atât de dezolant ca şi acela al pustiului însuşi, incapabil cum era de a produce un bine, crucea l-a făcut dintr-o dată un rai, o mamă rodnică. (Sfântul Ioan Gură de Aur)