Astăzi este Cuviosul Pimen din Palestina

Sfinţii părinţi Sofronie şi Ioan au scris în cărţile lor despre acest sfânt Pimen. Ne-am dus odată din Siria la Părintele Pimen şi voiam să-l întrebăm pentru împietrirea inimii. Iar bătrânul nu ştia elineşte, nici tălmaci nu am găsit; şi, văzându-ne pe noi bătrânul supăraţi, a început a grăi în limba elinească, zicând: "Firea apei este moale, iar a pietrei vârtoasă; ulciorul cu apă deasupra pietrei fiind atârnat, picând câte puţină apă, găureşte piatra.
Aşa şi cuvântul lui Dumnezeu este moale, iar inima noastră vârtoasă; dar auzind omul de mai multe ori cuvântul lui Dumnezeu, i se deschide inima lui spre a se teme de Domnul".
Părintele nostru Agatonic, egumenul lavrei Cuviosului părintelui nostru Sava, ne-a spus acestea: "Am mers într-o zi în pustia Ruva, la părintele Pimen, cel ce vieţuia în peşteră şi se hrănea cu rădăcini. Găsindu-l, i-am mărturisit gândurile mele. Deci, înserând, pe mine m-a lăsat să mă odihnesc într-o peşteră, iar el s-a dus în altă peşteră. În noaptea aceea a fost tare ger şi am pătimit mult de frig. Făcându-se ziuă, a venit stareţul la mine şi mi-a zis: "Fiule, cum ai petrecut în noaptea aceasta?" Şi i-am zis: "Părinte, iartă-mă, toată noaptea am suferit de frig". Iar el mi-a zis: "Fiule, adevărat îţi spun, că nimic n-am pătimit de ger". Auzind eu - zice Agatonic - m-am minunat, pentru că era gol şi l-am întrebat: "Părinte, fă-mi plăcere şi spune-mi pentru ce n-ai pătimit de ger, fiind gol".
Stareţul mi-a zis: "A venit un leu de s-a culcat lângă mine şi m-am încălzit; deci, să ştii, fiule, că eu de fiare voi fi mâncat". El mi-a zis: "Pentru ce, părinte, vei fi mâncat de fiare? Când eram în lume, la locul meu - că amândoi erau din Galatia -, am fost păstor de oi şi într-una din zile pe când păşteam oile, un om oarecare mergea pe alăturea, iar câinii mei, năvălind asupra lui, l-au rupt şi l-au mâncat; deci, eu care puteam să-l scap, nu l-am scăpat. După aceea m-am înştiinţat din descoperirea lui Dumnezeu, că şi eu tot de acelaşi fel de moarte voi muri, adică sfâşiat de fiare".
Aceasta a spus-o cuviosul părinte Pimen de sine părintelui Agatonic. După cuvântul lui aşa a şi fost, că după trei ani s-a făcut înştiinţare că părintele Pimen, vieţuitorul din pustie, a fost mâncat de fiare. Însă sufletul lui cel sfânt s-a ridicat în ceata cuvioşilor părinţi, cu milostivirea Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine slava în veci. Amin.