Retras din lume, dar nu departe de oameni şi de preocupările lor spirituale, monahul athonit ne învaţă că trăirea unei vieţi conforme cu Evanghelia nu este doar efort, doar asceză, nevoinţă, ci şi mângâiere dumnezeiască din partea harului. În drumul lui duhovnicesc, credinciosul este ajutat de îngerul păzitor şi de sfinţi.
Stareţul Schitului Prodromu, părintele Petroniu Tănase, aflat astăzi la 93 de ani, ne vorbeşte în cele de mai jos despre cinstea mare pe care Dumnezeu a făcut-o omului când l-a chemat la existenţa fericită alături de El, în veşnicie.

 

Părinte Petroniu, care sunt cauzele păcatului din lume?

Sfinţii Părinţi vorbesc de două rele: neştiinţa şi nepăsarea. Acestea sunt, zice Sfântul Ioan Damaschin, „proptelele păcatelor”. Toate păcatele izvorăsc din necunoaştere: nu ştii învăţătura Bisericii ori ai ştiut ceva odată şi le-ai uitat sau eşti nepăsător, nu te interesează prea mult lucrurile astea. Treacă-meargă, le faci. Pe asta se sprijină toate celelalte rele care sunt în viaţa omului, pentru că este necesară şi cunoştinţa, ca să ştii cum să lucrezi duhovnicia. Constat la credincioşii care mai vin pe aici şi mă întreabă că foarte mulţi sunt neştiutori sau cunosc greşit anumite lucruri ale Bisericii şi le aplică greşit sau nu le folosesc deloc, nu le înţeleg.

 

Omul şi îngerul

Cum influenţează îngerul păzitor viaţa noastră, viaţa creştinului?

Îngerul ne influenţează, bineînţeles. Vrăjmaşul cum influenţează? Prin aducerea de gânduri rele. Tot aşa şi îngerul, pentru că îngerul păzitor este duh şi sufletul este duh, atunci cu puterea pe care o are sugerează omului gândurile bune. Sunt nişte lucruri care ne depăşesc înţelegerea, dar acestea ne arată că cineva ne poartă de grijă. Îngerul ne poartă de grijă dacă-l ascultăm şi ţinem seama de sugestiile pe care ni le dă.
Totuşi, privind la om, vedem că este o natură slabă şi păcătoasă, care poate să cadă de multe ori.
Apăi, nu că „poate să cadă”, chiar cade!
Prin ce întrece îngerul pe om? Prin ce este omul deosebit de înger? Dacă Hristos a venit în lume pentru oameni, a acordat prin aceasta o valoare mai mare omului decât îngerilor?
Nu mai mare, ci fiecare îşi are raţiunea sa. Primul lucru este că îngerul e duh, iar omul are şi trup. Îngerul este o creatură cu un rost, iar omul cu un altul, şi nu pot fi comparaţi spunând că unul e mai bun decât celălalt. Îngerul are alte însuşiri, altă lucrare, iar omul are alte şi alte posibilităţi, încât fiecare e cu treaba lui. Nu se poate spune că omul e mai bun. Ceea ce spune cuvântul: „Mai presus decât îngerilor le-ai dat oamenilor, Dumnezeule” se referă la faptul că Hristos nu S-a întrupat pentru îngeri, ci pentru oameni. Îngerii nu aveau nevoie să vină pentru ei Hristos, ei erau duhuri, erau realizate, se găseau în fericirea cea veşnică. Omul era în altă situaţie: era pământesc, purta o materie care nu era sortită să intre în veşnicie, era făcută pentru un timp oarecare, ca pe urmă să se schimbe, să fie „cer nou şi pământ nou”.
Pământul şi materia toată pe care o vedem noi acum nu sunt veşnice, iar când va veni sfârşitul, ele se vor preface şi se vor schimba. Cum vor intra ele în veşnicia aceea vom vedea atunci. Părintele Stăniloae, foarte interesant, vorbeşte şi zice: „Toate străduinţele frumoase, măreţe ale omului pe pământ, intră şi în veşnicie. Uite, de exemplu, frumuseţea unor mănăstiri ca Voroneţ, Moldoviţa, ale lăcaşurilor frumoase în general, nu o să dispară ca o simplă materie; acolo sunt introduse nişte raţiuni, lucruri duhovniceşti sunt făcute acolo şi vor intra şi ele într-un fel în viaţa veşnică. Alte lucruri frumoase pentru care omul s-a străduit nu dispar ca şi cum nu ar fi existat, ci ele sunt ca nişte bunuri care îl vor bucura pe om în vecii vecilor.

(Pr. Georgian PĂUNOIU, sursa: www.ziarullumina.ro)
 

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului „Ce fac eu ca să intru acolo unde Dumnezeu mi-a pregătit loc?”.

Comentarii