În vreme ce pe boltă, Soarele trece din semnul Gemenilor în acela al Racului (Aer-Apă), pe pământ puterile naturii se află la apogeu, iar forţele elementelor sunt vitale, exuberante.
Totul se întâmplă în ziua în care începe vara (solstiţiul), pe care astronomia îl "adjudecă" la 21 iunie; cam în acelaşi timp, magia îşi celebrează micile şi "străvechile" ritualuri ale nopţii numite "de Sânziene", între 23 şi 24 (Naşterea Sf. Ioan Botezătorul).
Vrăjitorii şi magicienii cei mai iscusiţi, în aceste ore vrăjite, în care se deschid porţile dintre noi şi toate celelalte lumi paralele, îşi rostesc invocaţiile; regatul Ielelor, al spiriduşilor şi al Sânzienelor îşi deschide larg porţile; sunt cu putinţă contactele cu entităţi din alte dimensiuni. Oricine poate practica mici rituri cu succes; în afară de asta, în această noapte este momentul cel mai potrivit pentru a culege flori şi plante ce pot fi întrebuinţate ca leacuri şi după aceea, dar care acum sunt în deplinătatea virtuţilor lor curative şi magice.
Cultul recoltei, al vegetaţiei şi al fecundităţii
Sărbătoarea de Sânziene (ţinută pe 24 iunie, de ziua naşterii lui Ioan Botezătorul) e legată de cultul recoltei, al vegetaţiei şi al fecundităţii, şi păstrează în ea un amestec fascinant de creştinism, păgânism şi vrăjitorie. Sânzienele sunt plante cu flori galbene-aurii şi plăcut mirositoare.
Cresc prin livezi, păşuni, margini de păduri şi poieniţe. Însoţite de muzică şi chiuiturile flăcăilor, fetele adună florile de Sânziene în buchete, fac colane şi împletesc cununi circulare şi cruciforme sau le strâng în buchetele. Aceste coroniţe şi buchete sunt aduse în sat, unde sunt aşezate pe porţi, uşi, ferestre, pe şuri, pe stupi şi chiar în straturile de legume, în credinţa că ele vor ocroti casă şi gospodăria de puterea forţelor malefice, aducând totodată noroc, sănătate şi belşug oamenilor, animalelor şi semănăturilor (care vor înflori ca Sânzienele).