În cartea Mântuirea păcătoşilor, în partea a doua, se spune că noi trebuie să avem faţă de Dumnezeu inima de fii (să-L ştim pe Dumnezeu - Tatăl nostru şi să avem inima de fii); faţă de aproapele trebuie să avem inima de mamă, iar faţă de noi înşine, inimă (minte) de judecător.

Deci să ne judecăm pe noi înşine, să ne condamnăm când facem rele, să nu mai vrem să fie în sufletul nostru nimic negativ, nimic ce nu I-ar plăcea lui Dumnezeu, să fim cu luare-aminte la Dumnezeu, la bunătatea lui Dumnezeu, să fim buni şi noi şi să avem performanţa naturii în viaţa omenească, şi anume inima de mamă.

Cine are inimă de mamă, acela are performanţa bunătăţii în lumea aceasta. Însă adevărul este că inima de mamă numai mamă o poate avea; nici tata nu poate avea inimă de mamă, ci are inimă de tată, care-i mai prejos de inima de mamă.

Deci să ai faţă de aproapele - faţă de oricine - inimă de mamă. Chiar şi mama e limitată: are inimă de mamă numai către fiii ei; noi însă trebuie să avem inimă de mamă pentru toţi oamenii, iar o inimă de mamă este revărsătoare cu iubire, cu bunătate.

Prin urmare, ce trebuie să facem noi, concret, pentru a deveni mai buni? Întâi şi-ntâi, să ne facem rânduială în minte şi-n simţiri. Să înlăturăm toate gândurile rele din sufletul nostru, din sfera minţii noastre, să avem o jenă faţă de gândurile cele rele, care din răutate izvorăsc - fiindcă "din prisosinţa inimii grăieşte gura", a zis Domnul Hristos (Matei 12, 34) - să înlăturăm gândurile cele rele în mod conştient şi mai ales să avem în mintea noastră un gând de căpetenie, care să facă toate celelalte gânduri secundare faţă de gândul acesta principal, care este rugăciunea: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul".

Această rugăciune, repetată mereu în gând, aduce un fel de paravan în minte, în faţa căruia se risipesc vrăjmaşii lui Dumnezeu. Cum zicem la Paşti: "Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui toţi cei Ce-L urăsc pe Dânsul". Toate gândurile rele să se nimicească în faţa la Dumnezeu, pentru că întâi e Dumnezeu şi-apoi e omul, întâi e Dumnezeu şi-apoi omul, prin Dumnezeu.

Să ne facem rânduiala în minte, să ne fie jenă de gândurile cele rele sau de manifestările cele rele, câte s-ar întâmpla în viaţa noastră, şi să fim buni unii cu alţii. Să promovăm bunătatea, care-i cea mai mare valoare din câte valori sunt în lumea aceasta. Bineînţeles, trebuie să urmărim şi pacea, şi sfinţenia şi celelalte, însă toate trec prin bunătate. Întâi trebuie să fii bun şi după aceea să realizezi şi alte lucruri, care se întemeiază pe bunătate.

Vă doresc din toată inima să vă faceţi rânduiala în minte, vă doresc din toată inima să adunaţi bunătate în suflet, pentru că bunătatea fericeşte. Vă doresc din toată inima să aveţi o practică religioasă care duce către fericire şi către bunătate, către iubire - pentru că unde-i bunătate e şi iubire, iar unde-i iubire e şi fericire.

Deci să fiţi credincioşi lui Dumnezeu, să fiţi supuşi lui Dumnezeu - robi ai lui Dumnezeu - să fiţi cunoscători de Dumnezeu, să fiţi iubitori de Dumnezeu şi atunci sunteţi fericiţi şi buni. Dumnezeu să ne ajute!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cum putem să devenim mai buni.

Comentarii